(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
În nici un caz studenţii. Asta observam acum cîteva zile, cînd ingurgitam un tradiţional orez incert şi o halcă de ceva la cantina „din spate” de la Leu. La coadă stăteau persoane care numai studenţi nu păreau: salopete albastre, uniforme militare, nişte nenici cu sacoşe cu Dorna etc.
Nu prea mai văd studenţi la cantine. Sau dacă sunt, nu mănîncă, ci folosesc liniştea salonului de nunţi şi botezuri pentru a citi, scrie, pentru a viziona filme pe laptop sau pentru a bea o bere. Nu mai există sectorul de mese de la intrare unde se arunca în rummy şi cărţi, cu mize de tip scobitori şi bonuri de masă.
Preţurile de la cantinele studenţeşti încă sfidează bufetul Parlamentului, criza financiară şi bugetul zilnic de student. Cu toate astea, ultima oară cînd am fost am asistat la o scenă foarte tristă. Doi băieţi bine îmbrăcaţi studiau lista cu bucate de pe zid, fără să observe că era lista din ziua anterioară. Nu ştiam ce fac ei acolo, m-am prins din frînturi de fraze: „…nu mai luăm pîine”, „dar dacă am lua pilaf în loc de…”.
În mîna unuia dintre ei era un cartonaş inofensiv pentru alţii, dar eu m-am prins că sunt cartele de masă. Ştiţi ce sunt astea? Bonuri preplătite, cu valoare fixă, echivalente cu mese la cantină. Deci cei doi îşi calculau ce să ia de mîncare, fără a depăşi bonul.
Ajunşi la tejghea, au recitat dorinţele, dar le-a picat faţa cînd au aflat că lista era de ieri. S-au reorientat rapid şi au renunţat la un suc la jumate în favoarea pîinii. Partea bună a fost că, după ce au luat tăvile cu mîncare şi s-au aşezat la masă, zîmbeau şi discutau joviali, ca doi buni prieteni. Nici o urmă de tristeţe, regret sau vreo figură care să inspire milă.
Asta a fost secvenţa. Cînd am ieşit din cantină, un tip de vreo 21 de ani era să nu aibă loc de mine să-şi întoarcă în parcare gipanul cu număr de Dolj.
Eu de mult timp imi propun sa mananc la cantina. Dar inca n-am gasit-o…nici n-am facut vreun efort s-o caut. Dar imi amintesc ca ar trebui sa trec pe acolo cand aud preturile. :P
Eu sunt la facultate in Sibiu. Si pe-aici, pe la mine pe la camin se mananca OBLIGATORIU la cantina. Avem carduri si nu putem vietui in camin daca nu ne platim cantina.
Si mancarea e chiar foarte multa si foarte buna
Eu vreau doar sa va felicit pentru curajul de care ati dat dovada. E ceva sa ai tupeul sa mananci la cantina „din spate” !
Paula, intri pe poarta principală în Leu şi mergi înainte. Pe stînga e Groapa (cantina 1) şi tot înainte este În spate (cantina 2). Jeg nu e cantină, e un proiect particular :-)
Suzana, oare de ce trebuie să luaţi obligatoriu cardurile alea? Cît de scumpe sunt?
Dyna, mulţumesc. Nu e mai mult curaj decît să mănînci la La Mama sau în Hard Rock din Herăstrău. Deh, sunt şi eu prof…
Eu mai mananc la cantinele de langa facultate, au prajituri bune si foarte ieftine:D
1.Ca sa mananci la cantina de la facultate trebuie sa si treci pe la facultate.
2.Mai distractivi sunt oamenii cazati in Leu, cu ore in Leu si cu masina de jde mii de euro parcata unde altundeva daca nu in incinta Leului. Cunosc un om de gen , conducator de jucarie japoneza care nu a mai scos masina aia de langa o anumita banca de vreo 2 luni. Asta ca idee, sa stim de ce vin profii cu capsa pusa pentru ca nu-s locuri de parcare.
Totusi, am auzit ca la cantina de la Drept se mananca bine.
Dyna, sa nu faci indigestie!
in anul I, prima stire pe care a facut-o o colega, la cursul de tehnici de redactare, a fost despre prajitura anca de la cantina, care nu stiu ce avea. :) dar in 4 ani am tot mancat de-acolo si…era ok. nu era cool k la jeg, dar nici nu plecam mirosind grav a 4 feluri de mancare.
Imi e dor de mancarea de la cantina din Leu. Cu 10 lei imi fericeam stomacul. Si daca-mi luam si-un ecler, uitam de tot de ~decorul trist~.
La Cotroceni la cantina ati mancat? Oamenii presedintelui mananca de 2 ori mai ieftin decat studentii la cantina, desi au venituri de 10-15 ori mai mari.
Acum e şi mai ieftin de 10 lei şi au şi amandine. Acolo la Cotroceni pot mînca şi studenţii sau trebuie să arăţi contul bancar la intrare?
Din ce am observat la o analiză foarte scurtă, de obicei studenţii mânâncă mai mult în groapă, iar explicaţia pare destul de simplă: la cantina de care aţi pomenit mâncarea nu e prea bună, cele două tanti de la servire sunt extrem de arţăgoase şi e mai departe cantina faţă de groapă. Aşa că lumea preferă să se duca în groapă, să aştepte mai mult mâncarea, dar să merite. Ce-i drept, ca să mânânci serios te duci spre 7-8 lei, asta fără apă sau suc.
La Cotroceni poate manca oricine, daca reuseste sa treaca de „intrare”:D. Eu am facut practica acolo si aveam acces. Faza cam nashpa era ca, daca doreai desert, trebuia sa ai niscai pile pe la bucatar, sa-ti opreasca din timp. Navaleau ca nehalitii pe ele (presupun ca luau si acasa, la puradei).
Mi s-a facut o foaaaameee….de ostropel.
Eu nu mănînc în Groapă pentru că e mereu coadă şi uneori nu am timp să stau şi la coadă şi să şi mestec. Merg în spate pentru că e liber. De aceea, cele două tanti sunt relaxate, pentru că nu e aglomeraţie. E destul de linişte şi termin mîncatul în vreo 15 minute, cu servire cu tot. De la Groapă în spate faci 15-20 de secunde.
Evident că până-n spate nu e mare distanţă, dar pentru noi, studenţii, impactul psihologic e mare. Da, în groapă se stă mult, foamea devine mai acută, deci până să apucăm o tavă mai adaugăm incă vreo 2 sniţele-n meniu…
Problemele pe care le-am observat în spate: dulciurile sunt vechi sau pur si simplu scârboase, cartofii prăjiti sunt reincălziti, ceea ce se simte foarte tare…mici detalii care mă fac să aleg groapa (aglomeraţia e de obicei de pe la 1 la 4, dupa aceea statul la coadă înseamnă 5-10 minute, cel puţin din experienţa mea.
Un secret: cele două cantine fac schimb de mîncare cînd se împuţinează un anumit fel. Inclusiv prăjiturile. Oricum, nu m-am îmbolnăvit vizibil după ce am mîncat acolo.
1. „Suzana, oare de ce trebuie să luaţi obligatoriu cardurile alea? Cît de scumpe sunt?”
2. Pe vremea mea, erau tichete obligatorii care se dadeau odata cu cazarea si erau destul de ciudate, pentru ca erau pe zile. Daca pierdeai tichetul din ziua respectiva pierdeai si banii. Nu mai tin minte valoarea exacta dar stiu ca erau ceva banuti si ca se faceau mereu sute de cereri cum ca studentul (om inventiv) are ordin la regim de la doctor si nu poate manca la cantina. :) Era dingura modalitate sa nu platesti si masa daca stateai la camin.
2. Mie cel mai interesant la cantinele de la Leu mi se parea nenea ala pe la vreo 50 de ani care citeste un ziar vechi si asteapta sa termine cineva masa, iar apoi, daca a mai ramas ceva in farfurie dupa ce pleaca gurmanzii, se muta si curata tot. L-am vazut mancand absolut orice… Asa da stomac.
Zoom, referitor la punctul 3: este un personaj din categoria Corbi. Înainte era o femeie care făcea acelaşi lucru, dar mai şi strîngea resturile de mîncare şi le îngrămădea într-un borcan. Şi tipul ăsta face la fel. Îmi place că-şi ia o atitudine de om grăbit, se tot mişcă prin cantină şi supraveghează cu ochi de vultur fiecare masă. Parcă se uită cu ciudă cînd termini de mîncat şi nu laşi nimic în farfurie.
Groapa are o istorie lunga si cred ca toti studentii care si-au facut veacul pe acolo o sa isi aminteasca mereu de:
– pisica portocalie si grasa pentru ca toata lumea o hraneste:) am inteles ca doarme in cantina noaptea:)
– de domnul grabit care ia tot ce gaseste prin farfuriile lasate de altii si uneori il vezi cu farfuria plina de resturi
– de domnul care serveste foarte rapid si toti ne bucuram cand il vedem in spatele tejghelei (inseamna ca merge bine coada)
– de doamna foarte draguta si zambitoare care ne stie deja preferintele dar din pacate se misca foarte incet
– de colegii care stau pe mess in cantina sau se uita la filme (si de cei acre copiaza cursurile)
– de profesorii (nu de la FJSC din ce am vazut) care au nesimtirea sa se bage in fata si sa ceara mancare facand coada de studenti sa astepte (am facut scandal de multe ori cu colegele mele si am facut multi profesori sa isi ceara scuze)
– de statul la coada de 10 persoane care apoi se inmultesc vizibil pentru ca descoperi ca o persoana din fata tine locul unei intregi grupe:)
– de doamnele de la bucatarie care roaga fosta grupa 1, an 1 si 2, FJSC, sa nu mai faca atata zgomot (vorbeam si radeam foarte tare)
– de intalnirile din cantina cand ne e dor unii de altii cand ne-am despartit pe specializari
– de mirosul de cantina pe care il porti apoi prin toata facultatea
– de bucuria ca are piure si snitel=)) si de comenzile marite de mamaliga cu branza si smantana
O sa imi fie dor de „Groapa” :)
Foarte frumoasa descriere, gazutza. Se pare ca locul chiar are o poveste.
Eu am fost o singura data acolo dar nu mi-a placut mancarea si mi s-a parut si mai scumpa decat la alte cantine. Mi-a placut la ASE, dar am auzit ca nu se mai intra decat pe baza carnetului de student. De curand am fost si la Drept, a fost ok desi coada uriasa te poate descuraja (totusi a mers repede). Legat de cantine… eu mereu am un stres cand ajung in fata, incerc sa spun totul cat mai repede si mai clar, sa nu uit nimic pentru ca nu exista cale de intoarcere. E o mica provocare :)