Madrilenii mănîncă, mănîncă, mănîncă 4


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

museo1 museo2 tapas2

În nici un alt oraş străin pe care l-am vizitat n-am văzut oameni mîncînd atît de mult. Pare că, la Madrid, principala preocupare este mîncarea (vezi o statistică de anul trecut). Dacă în oraşe precum Viena şi Paris magazinele de haine şi bijuterii sunt la tot pasul, aici restaurantele, cantinele, barurile cu tapas şi alte aşezăminte gastronomice sunt din 5 în 5 metri.

Pauzele lungi şi dese

Ei ajung la serviciu pe la 9 şi încep programul cu un mic-dejun copios: ouă prăjite, carne în diverse combinaţii, salamuri, cartofi prăjiţi, peste toate sosuri de diverse savori. Se adaugă vreo cîteva bucăţi de churros, cafea din belşug şi job-ul poate începe.

Pe la 13, vine prînzul. Ori se merge în grup la masă, ori se merge acasă. Vînzătorii de la magazine au timp – se închid magazinele la 13.30 şi se redeschid pe la 17, pentru încă trei ore. Prînzul e iureş: mîncăruri grele, cu carne neapărat, meniuri complete de trei feluri bufet nelimitat la un preţ mic. De obicei, pîinea şi desertul sau cafeaua sunt gratuite.

E o aglomeraţie incredibilă la prînz. Absolut toate restaurantele şi locurile cu mîncare sunt pline. McDonald’s-urile, Burger King-urile şi Starbucks-urile abia fac faţă. N-am prea văzut oameni care doar să bea o bere sau un suc – cam toţi au alături o gustare.

vips2 vips1 tapas1

Tapas, bocadillos, montaditos

Trei nume pentru acelaşi concept: gustări. De obicei pe pîine caldă, sunt fragmenţele de salam, cîrnat, şuncă crudă sau prăjită etc. Să ne înţelegem însă: ele nu sunt masa principală, ci gustările dintre mese (un fel de iaurt pentru fotomodele).

Madrilenii iau deci în general trei mese pe zi şi două gustări. Oricît ai vrea să te fereşti, nu scapi de gustărele. Dacă iei o bere, primeşti o chestiuţă din asta gratis, oricît de mică ar fi.

Există baruri tematice de tapas, bocadillos şi montaditos (unul dintre cele mai celebre este Cervezeria 100 Montaditos) dar cel mai spectaculos mi s-a părut Museo del Jamon (foto 1 şi 2), un loc tapetat cu picioare de animal afumate. Stai în picioare, sorbi o bere mică şi mănînci o gustare într-o combinaţie aleasă. Totul într-un haos dominat de strigătele barmanilor şi de zumzetul conversaţiilor.

restaurante4 restaurante3 restaurante2

Mîncăm pînă tîrziu în noapte

Madridul are o viaţă de seară şi de noapte cum n-am văzut nicăieri. Ea nu constă în discoteci, spectacole în stradă şi plimbări, ci în pelerinaje ale mîncatului.

Pur şi simplu, fluvii de oameni se revarsă pe la ora 19-20 pe străzi. Principala preocupare: găsirea locurilor de mîncat. Celelalte cumpărături sunt un detaliu, important e să găsim paella perfectă, porţiile cele mai mari, bufetele cu cele mai multe feluri de mîncare. Iar după o masă copioasă în oraş, ar putea foarte bine urma o gustare acasă, formată, evident, tot din carne cu ceva pe lîngă.

restaurante1 paella2 paella1

Forme

Madrilenii nu sunt cei mai supli oameni din Europa. Nu sunt obezi precum americanii şi mulţi englezi, dar nici un etalon al echilibrului fizic. Femeile au o anumită aroganţă a grăsimii, colăceii depăşind orice limită acceptată de frăţia colesterolului. Bărbaţii parcă reuşesc să se menţină pe linia de plutire.

Pare că nu există limită – am văzut oameni care s-au ridicat de vreo 4-5 ori de la masă pentru a-şi reumple farfuria la bufet.

Parcă nimic nu e suficient la Madrid. Mîncatul e stil de viaţă, ocazie de socializare, hobby şi poate chiar job pentru unii. Dacă în două zile am luat în greutate vreo două kilograme, mă întreb cum aş rezista aici luni întregi? Aşa că vizitele scurte sunt cele mai plăcute în Madrid.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 gânduri despre “Madrilenii mănîncă, mănîncă, mănîncă

  • ioana

    Nu doar la Madrid se mănîncă în halul ăsta, ci şi în sudul Spaniei. În Granada, Málaga etc., pe unde am fost, se mănîncă enorm. Micul dejun e frugal, şi asta fiindcă cina se ia foarte tîrziu, vara, mai ales, de pe la ora 22, din cauza căldurii toride de peste zi. Urmează prînzul, care este un fel de masă de nuntă, iar cina, un botez în toată regula :) . Mi s-a spus că, la Barcelona (în Catalonia), se mănîncă mai mult decît în sud!!! Ce mai, nişte nehaliţi :) spaniolii ăştia!

  • George Hari

    V-ule, uite cum e:

    – La Museo del Jamon, ce crezi că e suspendat acolo, porumb? Nu, e jambon.
    – Dacă vezi poză cu tapas, ce crezi că am mîncat, salată bulgărească?
    – În acele paella ce-o fi, homar şi pui sau mărar şi pătrunjel?

    Fii puţin mai atent/ă cînd citeşti textuleţele mele, că eu zăbovesc cu tandreţe asupra lor, te rog!

    Nu sunt vegetarian, dar nici nu-mi ung corazon-ul cu untdelemn dacă nu e necesar.