(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Titlul se referă la faptul că, din cauza vîntului, cînd am aterizat în San Francisco, avionul s-a înclinat puţin spre stînga şi a cam tremurat. S-a auzit şi un zgomot ca de sticlă spartă, probabil că a lovit ceva cu aripa.
Am ajuns ieri, dar nu am avut veşti pentru că nu m-am prins cum merge accesul wireless din holul hotelului si cei de la recepţie sunt pierduţi şi nu ma pot ajuta. M-am jucat eu prin setări şi am reuşit. Sa vă dau un exemplu despre competenţele recepţionerilor: am întrebat dacă au un power converter, să-mi încarc şi eu laptopul şi telefonul. Tipa a zis că nu. Aveau, dar clienţii plecau cu ele acasă şi s-au hotărît să nu mai aibă. Ea a sunat însă la un hotel din apropiere şi nici ăia nu aveau. Ba chiar, cînd ea a întrebat dacă au „power converter”, ăia au înţeles „hamburger”. Deci, vă daţi seama…
Nu am ce vedea în zonă, fiindca nu am maşină şi noţiunea de „walking distance” în SUA se rezumă la 100 de metri. Aseară m-am întîlnit cu Bruce Koon, executive news editor la Knight Ridder Digital. Interesant tipul şi era şi el interesat de blogosfera din România. I-am povestit.
Azi mergem la Intel prima oară. Abia aştept să văd daca se adevereşte zvonul…