(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)
Am cărat după mine biografia lui Steve Jobs vreo cîteva zile, dar eu consider că am făcut bine. Am urmărit povestea lui Jobs, pusă în ordine de Walter Isaacson, acasă, la metrou, la terasă, în parc.
Nu sunt un mactard, singurul produs de la Apple pe care-l am este un MacBook Air, un calculator foarte scump, ultimul gadget pe care l-am cumpărat cînd am pus mîna pe o sumă mare de bani (nu din salariu, stați liniștiți). Nu regret deloc că am cheltuit atîția bani, pentru că prețul unul produs de la compania din Cupertino include taxa de protecție față de stres.
Norocosul domn Jobs
Steve Jobs a fost norocos din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, s-a născut într-o familie înstărită. Asta i-a permis să fie la curent cu tot ce era nou în jur, să-și cumpere reviste și cărți utile, să dea banii de buzunar pe tot felul de componente electronice și accesorii care l-au ajutat să realizeze prototipuri.
În al doilea rînd, a dat numai peste oameni buni. L-a exploatat pe Steve Wozniak cît de mult a putut, pentru a-l uita la un moment dat (pe de altă parte, nici Woz nu a ținut morțiș să rămînă în afacere cu el). A angajat elita inginerilor și a designer-ilor din întreaga Americă și chiar de pe alte continente.
A avut parte de dragoste. Era un om dificil, căruia iubitele i-au îndurat multe de-a lungul timpului. S-a combinat cu Joanne Baez numai pentru că ea fusese iubita lui Bob Dylan, unul dintre cîntăreții lui preferați. Jobs povestește în carte despre copiii lui, dar niciodată cu efuziuni sentimentale, ci cu iubire controlată, decentă.
A muncit foarte mult. Din cauza afacerilor s-a îmbolnăvit. Dar nu cred că a regretat vreodată, pentru că el credea că numai creațiile culturale care vor dăinui te fac să exiști chiar și după moarte. Jobs considera că acele colțuri rotunjite de la PowerMac, acel unic buton de la iPod, dock-ul cu lupă de la Mac OS sunt creații culturale. El avea pretenția că schimba lumea. Așa, pur și simplu, fără modestie falsă, Steve Jobs a lansat o mulțime de produse plecînd de la premisa grandorii și a revoluției.
Ciudatul Jobs
N-am crezut deloc în ceea ce Isaacson numește în carte „distorsionarea realității” pe care se presupune că o realiza Jobs atunci cînd voia să obțină ceea ce dorește. Este poate rezultatul unui farmec personal care nu poate fi pus la îndoială. Faptul că se îmbrăca la fel tot timpul, că putea privi oamenii fără să clipească zeci de secunde, că punea întrebări retorice la care te simțeai dator să răspunzi… toate astea nu sunt distorsionare a realității, ci carismă.
Era un om capricios. Îi plăcea un anumit lucru, iar peste cîteva minute spunea că-i displace profund. Asta îi impulsiona pe unii și-i descuraja pe alții. În acest mod a pierdut oameni buni, dar i-a și schimbat pe alții, care au început să-și dea seama că Jobs nu era un antreprenor obișnuit, ci un om de afaceri cu veleități de artist.
Știa să joace murdar, să încheie tranzacții pe la spatele altora, să-și încalce contractele, să nu-și țină promisiunile. Efectul de halou pe care l-a produs asupra celor cu care a lucrat i-a determinat pe aceștia să-l ierte sau pur și simplu să i se dea din cale.
Se pare că a murit împăcat, dar cu regretul că trebuia să acorde mai mare încredere terapiilor tradiționale, nu tîmpeniilor spirituale cu care-l intoxicaseră diverși șamani, care i se păreau lui că-l ajută să învingă cancerul.
Permiteți-mi să remarc traducerea bine realizată a acestei cărți. Am luat volumul de la Ziarul financiar, la un preț foarte bun față de edițiile internaționale sau față de e-book. În prezent, observ că se traduce tot mai prost, de parcă traducătorii angajați de edituri ar fi toți din epoca bacalaureatelor ratate. O gură de aer precum traducerea volumului de față nu poate decît să mă bucure.
Cumpărați cartea:
Cine semneaza traducearea bine realizata?? sa stiu sa ma feresc de altele…multumesc. oana
Mihaela Sofonea, Anda Sebeși şi Dan Bălănescu.