(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
La primele mele călătorii în străinătate, păstram cu sfinţenie orice bilet de avion, de autobuz, de intrare la muzeu. Orice hartă lipită cu scoci, notele de plată, ilustratele gratuite de prin hoteluri. Toate îşi găseau locul într-o cutie din carton undeva. Nu o mai deschideam decît atunci cînd adăugam obiectele şi amintirile de la următoarea călătorie.
Pe parcurs, am început să elimin din ele, pînă cînd n-a mai rămas mare lucru. Am început să călătoresc tot mai mult, n-am mai păstrat orice hîrtiuţă, ci am mizat pe poze pentru a-mi fixa amintirile în memorie. Aşteptările mi-au crescut şi nu orice lucru se mai califica pentru a intra în cutie. Acum nu mai intră cam nimic, ba chiar am o plăcere perversă de a elimina urmele călătoriei în străinătate atunci cînd ajung acasă.
Mai rămîn un magnet, nişte fotografii digitale şi mărunţişul, de obicei în euro.
Cand am citit inceputul articolului, m-am regasit instantaneu. Exact la fel procedam si mai procedez inca: harta cu care m-am ghidat in oras, biletele de metrou sau de la muzeele diverse, documentatia scoasa de pe net inainte de plecare cu ce obiective ar trebui sa vizitez, toate se regasesc in cate o punguta aferenta calatoriei „x”. Inca nu am calatorit atat de mult incat sa renunt la acest obicei. In plus, cine stie cand mai am nevoie sa ajut cu informatii vreun prieten :).