(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Aseară am fost la un bar al cărui patron este un emigrant ceh. Terasa este între blocuri, cam cum e la Bucureşti prin cartierele mărginaşe, sau în Regie. În afară de faptul că, la un moment dat, patronul s-a cam bătut puţin cu un client mai neliniştit, Urban mi-a spus că tipul nu vrea în general să cheme poliţia pentru că nu este agreat în zonă şi vecinii abia aşteaptă să se întîmple ceva rău ca să-l alunge din zonă.
Cehul a cerut bani de la primărie pentru a renova o casă de patrimoniu şi pentru a-şi construi terasa în jurul ei. Nu a primit banii, aşa că a făcut totul cu fondurile lui. Acum, el plăteşte chirie pe casa renovată pe banii lui.
Din cînd în cînd, i se pun beţe în roate de către autorităţi… Cehul are cetăţenie suedeză, dar este emigrant. Clienţii fideli sunt însă alături de el şi de aceea primăriei îi e cam greu să facă ceva pentru a-i interzice să vîndă bere în cartier.
Pare cunoscută povestea, nu?
In Suedia politicienii partidului social democrat care a dominat scena politica pentru decenii, adesea proveneau dintre activistii antialcool. Bautul, cel in public mai ales, este rau vazut. Daca mai este promovat si de un emigrant est european nu ma mira reactile vecinilor.
E util sa calatoresti, pe de o parte realizezi cit de anapoda sint lucrurile la noi, pe de alta parte vezi ca nu stam chiar asa de rau, iremediabil pierduti (are si capra vecinului bubele ei).
Apreciezi observatiile tale. Megaconferintele astea, la care particip si eu ocazional (in alt domeniu stiintific) adesea nu par decit un McDonald al comunicarii (mici portii reincalzite gata pentru o asimilare rapida), sau daca vrei un Wal-Mart. Cu adevarat importanta este stabilira de relatii (networking-ul) care se petrece pe holuri si nu in sali. Iar in ce priveste comunicarea stiintifica ceea ce conteaza este publicarea in reviste stiintifice cu cota buna (astea sint si citite si citate).
Marian
Ştiu povestea prohibiţiei din Suedia şi nu este intenţia mea să instig la consum de alcool. Problema este că suedezilor le place foarte mult să bea. Şi beau şi în public destui, fără să se jeneze şi fără să-i aresteze poliţia. La berea de 3,5% alcool nu e nici un pericol oricum.
Băutura este o mare problemă la suedezi. Dar rar am auzit sau văzut scandaluri, mai ales publice. Pur şi simplu se adună, beau bere din import mai tare pînă cînd cad pe jos, iar a doua zi se duc la lucru fără nici un sentiment de vină.