(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Eram prea mic ca să-mi aduc ceva aminte. Tot ce ştiu e din poveştile părinţilor. Familia stătea atunci în chirie într-o casă, urma să ne mutăm la bloc mai tîrziu.
Îmi amintesc cum am vizitat structura viitorului bloc al nostru şi senzaţia de teamă cînd am ieşit pe balcon, pentru că era o simplă platformă de beton, nu exista acea balustradă metalică. De atunci mi-a rămas ideea că locuim în clădiri fragile şi că ar trebui să ne punem toate cunoştinţele în slujba întăririi lor.
- Cutremurul din Chile a avut 8,8 grade, cel din România a fost de 7,2. Cu toate acestea, în Chile au murit mai puţini oameni. Ce au ei şi nu aveam noi? Clădiri mai solide.
- În Japonia sunt cîteva cutremure pe zi. Cu toate acestea, micuţul japonez rămîne imperturbabil în faţa computerului, ştiind că e într-o clădire cu adevărat solidă.
- În România, n-are rost să ne părăsim casele ca să lăsăm primăriei grija de a le consolida. N-are rost să băgăm bani în consolidare. N-are rost să asigurăm locuinţele. Aştept în continuare cutremurul uman. În fond, doar nu ni se va întîmpla tocmai nouă un cutremur adevărat…
Pe de altă parte, la mulţi ani, B.!
Ce contează cât de sigure sunt clădirile în care locuim atatâ timp cât trăim pe sistemul ”carpe diem”.