(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
A trecut şi minunăţia de concert, dar n-am apucat să scriu de atunci. Există un quelque chose la Dolores O’Riordan şi nu poate fi decît vocea interesantă, aproape extraterestră. Daţi-i un microfon (preferabil fără fir), o vestimentaţie pe care aş numi-o glow grunge, nişte apă şi vreo 90 de minute şi restul face ea.
Într-un loc care numai pentru concerte nu e, a cîntat trupa The Cranberries în Bucureşti. Practic, întregul concert a fost format din hituri, actuale sau viitoare. Dansuri ciudate dar atrăgătoare ale lui Dolores, instrumentişti care probabil se roagă şi în somn să nu-i vină acestei fete gîndul să părăsească vreodată trupa, un sunet distorsionat pe margini dar bun pe mijloc.
Dacă era numai Linger şi tot aş fi spus că a meritat să dau banii. Dar au fost destule. Un setlist schimbat puţin faţă de concertele din alte oraşe şi comentat de Cosmin la Hotnews, cu 4 bisuri în loc de cele trei pe care le-am putut poza în lista pe care mi-a trecut-o Andreea de la Events rapid prin faţă.
Au promis că revin la anul, sper să fie aşa. Nu zic că ar umple stadionul naţional, că nu sunt Guţă şi prietenii, dar un loc mai adecvat pentru un concert ar merita şi aceşti oameni.
Scuze pentru sunetul defect din clipul de mai sus, dar aşa e cînd eşti în faţă şi bateria îţi toceşte microfonul de la camera foto compactă. E aşa, de impresie…