Ce mi-ar plăcea să văd mai des în jurnalismul online românesc 10

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

Ştiaţi că avem în România jurnalism online? Nu intru în detalii privind definiţia jurnalistului online şi presupunem că jurnalismul online este cel practicat pe site-uri de informare, chiar dacă unele site-uri sunt parte a unui grup de presă care deţine şi publicaţia respectivă pe hîrtie.

Cu alte cuvinte, nu este jurnalism online cel de tip oglindă, adică situaţia în care arunci pe site cu lopata conţinutul din ediţia tipărită, fără a-l modifica. Practic, ar trebui să existe un mic departament pentru online al publicaţiei respective în companie.

Dorinţele mele pe 2011
în materie de jurnalism online românesc

1. Şapouri diferite pe prima pagină faţă de interiorul site-ului. În WordPress, asta se rezolvă cu Excerpt , pe platformele de milioane de euro ale site-urilor româneşti nu ştiu cum se face, dar trebuie să se poată face. Iată un exemplu bun de la România liberă (în stînga e şapoul de pe prima pagină, în dreapta e cel din interior). Păcat că acest bun obicei nu se păstrează şi la restul secţiunilor.

2. Surse la fotografii, precizate undeva, într-un fel, numai să fie. Se precizează sursa chiar dacă poza e cumpărată de pe un site de tip stock photo , chiar dacă e trimisă de un cititor, chiar dacă e luată de pe un site personal şi aveau permisiunea de a o prelua. Pe de altă parte, nu trebuie precizată sursa dacă ea este însuşi site-ul unde a fost publicată poza. O bucată de articol de la Impact News fără precizarea sursei foto arată cam aşa:

3. Precizarea datei şi a orei actualizării, ca să ştim în ce fel a evoluat textul de la prima publicare pînă la ultima prelucrare a lui. Aşa ar fi onest faţă de cititori şi faţă de colegii jurnalişti.

4. Elemente multimedia, ca să înţelegem mai bine „materialul” şi ca să profităm de specificul mediului online. Găsim noi o poză de ilustraţie, ba poate găsim şi un clip pe Youtube sau, doamne fereşte, poate chiar producem noi un clip audio sau video.

5. Infografii mai multe, mai ales în cazul în care textul are o groază de cifre. Nu sunt greu de făcut nişte „plăcinte” în Excel sau chiar online, în cîteva minute. Se plantează un JPG sau un GIF în articol şi am rezolvat problema lizibilităţii. N-ar fi arătat mai bine acest articol cu un grafic alături?

6. Mai multă lizibilitate specifică ecranului. Despărţire în paragrafe, marcarea unor cuvinte cheie, intertitluri după un număr rezonabil de rînduri, liste de elemente şi alte lucruri care se învaţă la o facultate de profil. Pe ecran nu se citeşte şi nu se scrie ca pe hîrtie, aşa că ne adaptăm.

7. Link-uri spre site-urile pomenite în text, spre articole de background din propria publicaţie sau spre articole externe. Este magia Internetului link-ul, să-l folosim deci! Nu trebuie însă exagerat, mai ales dacă stilul pentru link este aberant de diferit de convenţiile din mediul online sau dacă mai există în text o mulţime de reclame contextuale.

8. Comentarii ale jurnaliştilor la propriile articole. De fapt, răspunsuri ale acestora la comentariile cititorilor. Asta înseamnă mediul online, interactivitate. Jurnalistul trebuie să înţeleagă faptul că nu mai e autorul unic al articolului, că acesta se construieşte împreună cu cititorii.

9. Moderarea comentariilor, pentru a educa cititorii. Indiferent de cît vor protesta ei la Haga, nu trebuie acceptate comentarii cu injurii, atacuri la persoană sau cele monosilabice. În general, la publicaţiile de prestigiu din străinătate nu se acceptă comentariile care nu aduc informaţii în plus. Un cod intern ar fi indicat, ca să ştie cititorii la ce să se aştepte.

10. Articole exclusive pentru site şi tratarea lor în mod diferit faţă de ediţia pe hîrtie. Că de aia avem departament online, ca să iasă pe teren reporterii pentru a scrie pentru site exclusiv. Şi au la ei un aparat foto cu funcţie video şi ştiu să noteze în timp ce fac poze şi filmează, sunt atenţi şi scriu repede textul şi fac repede montajul.

Evident, multe din frustrările astea din listă presupun salarii decente pentru jurnaliştii respectivi, dar eu nu sunt patron de presă să ştiu cum se construieşte o afacere.

Mult mai multe lucruri despre jurnalismul online românesc şi străin găsiţi pe blogul specializat al lui Brăduţ.