Examen în văzul tuturor 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Parcă se numea colocviu acest tip de examinare la facultate. Adică se adună studenţii la un loc, se pun în discuţie teme din cadrul cursului şi se răspunde, respectînd nişte norme de comunicare de bază. Sunt notaţi studenţii în funcţie de calitatea contribuţiilor lor la discuţie.

Pînă acum, obşnuiam să examinez studenţii individual: în timp ce trei dintre ei se pregăteau, răspundea un al patrulea. Anul ăsta, m-am gîndit să încerc o aroganţă la ID.

Jocul de la anul I

Au intrat toţi studenţii în laborator, le-am spus regulile jocului şi am început să ne uităm împreună pe produsele lor realizate în Adobe InDesign, cu ajutorul videoproiectorului.

Iniţial, m-am gîndit că îi voi avantaja pe studenţii care vor răspunde ultimii, aşa că am adăugat un element în plus: de fiecare dată cînd studentul care era la rînd nu ştia răspunsul, le permiteam celor din sală să răspundă, după ce se înscriau la cuvînt. Am ajuns astfel la situaţia de a nu mai examina prea mult pe un student care răspunsese la numeroase întrebări în timp ce colegului i se afişa produsul pe ecran. Îi ştiam deja nivelul de cunoştinţe, aşa că-i mai puneam doar una-două întrebări decisive.

Paradoxal însă, aproape nici unul dintre ei nu nota informaţiile în timp ce se dădeau răspunsuri. Au fost situaţii în care studenţi care ascultaseră toate răspunsurile de pînă atunci nu au ştiut să reproducă paşii vizionaţi şi nu au ştiut să dea răspunsuri simple.

Avantaje

• Dinamism (întîlnirea e vie, se întîmplă ceva interesant)
• Transparenţă mai mare (studenţii pot vedea cum evaluez, pot înţelege mai uşor ce au greşit)
• Durată mică (nu mai pierdem timpul cu intrarea şi ieşirea din sală a fiecărui student)

Dezavantaje

• Emoţii mai mari decît de obicei (fiecare student e nevoit să vină la catedră şi să lucreze la calculator, pe baza cerinţelor mele, sub privirile celorlalţi colegi)
• Unele întrebări rămîn fără răspuns (pentru a da şansa şi studenţilor de la următoarele grupe să răspundă, nu le explic mereu unele lucruri pe care ei ar fi trebuit să le ştie dar pe care le-au uitat)

Consider că a fost o încercare reuşită. De multe ori, micile inovaţii în predare duc la rezultate surprinzătoare. Îmi place uneori mediul în care lucrez, pentru că-mi permite să experimentez alături de studenţi, spre beneficiul ambelor părţi. Alteori nu-mi place.