(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 0 min)
Interesante aceste gînduri despre modul în care status-ul de YM îl reprezintă pe utilizator. Sigur, ar fi şi mai interesant dacă am încerca să fim creativi, nu doar să şocăm sau să incităm la discuţii pe ceilalţi utilizatori online în acel moment, doar pentru că ne plictisim.
Consider ca multi dintre cei care stau pe messenger nu fac nimic important, tocmai d-aia status-urile, respectiv diferitele mesaje din dreptu’ numelor mi se par destul de penibile si puerile uneori. Daca ai messengeru’ deschis esti dispus sa vorbesti, cam asta zic eu ca ar fi implicatia.
Iar dacă eşti dispus să vorbeşti, deja înseamnă că faci ceva important. Status-ul are o doză de exhibiţionism, nu reprezintă neapărat starea de moment a utilizatorului, ci mai curând este exprimarea unor frustrări, eliberarea de unele tensiuni cotidiene, împărtăşirea unor senzaţii, nevoia de recunoaştere socială etc.
Oricum, m-ar interesa să citesc o lucrare documentată ştiinţific pe acest subiect. Sau să o scriu eu…
Count me in when you do. As putea fi studiu de caz. :))
In ultimul timp, daca stai cu messenger-ul deschis tot timpul nu mai inseamna automat ca esti dispus sa vorbesti. De curand citeam si un post de-al Andressei pe tema asta. Messengerul deschis chiar iti da iluzia ca nu esti singur. Eu de exemplu tin messenger-ul deschis tot timpul din motive practice: daca vreau sa dau de cineva, mi-e mult mai usor sa-i dau un IM decat sa-l sun, iar daca cineva vrea sa-mi spuna ceva important, poate sa-mi dea IM in loc de bip, ca sa-l sun ainpoi :) Si altfel mi-a scazut factura la jumatate… Cat despre statusuri… la cat mai multe si mai diverse! Ca sa avem ce comenta. Urasc insa statusurile de genul: „Sunt suuuuper super deprimat, nu am chef de absolut nimic, nu ma apelati ca nu va raspund, puteti fi si mama!”. That’s an obvious cry for help…
Interesant punctul tau de vedere, RudeGirl… Deci YM are şi rol de socializare, ca şi la o petrecere în lumea reală, unde nu trebuie neapărat să bei şi să mănînci ca să te simţi bine. Ca să nu mai zic că nu trebuie nici să vorbeşti cu toată lumea.
Cît despre status-urile „deprimante”, probabil ele sunt setate pentru a atrage compasiune. Este ca şi cum te-ai văita prietenilor şi ai aştepta cuvinte de încurajare, nu?
Jo, te ţin minte în caz că voi avea timp să fac o cercetare serioasă pe tema asta.
cred ca messengerul tinde sa devina un fel de accesoriu indispensabil al zilelor noastre. daca nu il ai e ca si cum nu ai avea chiloti pe tine sau ai vrea sa faci sex fara prezervativ de la prima intalnire cu o necunoscuta :)
plus ca e foarte practic sa stai pe messenger. daca sunt online nu inseamna ca sunt si disponibil…de aia exista si acel status predefinit „busy”. dar il tin deschis pt ca mai am si colegi de serviciu in lista si decat sa tip la el sa imi arunce capsatorul mai bine ii dau un buzz :D
partea mai urata este ca unele persoane de gen feminin din anumite companii mai bine vazute sau nu tind sa se foloseasca de instant messaging pentru barfa cu subiectul de fatza fara ca el/ea sa realizeze asta.
e un fel de…am si mobil…asta inseamna ca trebuie sa raspund mereu daca sunt in aria de acoperire? :p