Publicaţiile online româneşti şi blogurile sunt pline de întrebări. Suntem un popor care mai mult se întreabă decît îşi răspunde. Întrebărita constă în confundarea întrebărilor cu demonstraţia. Cînd pui o întrebare în titlu, se presupune că dai un răspuns în articol, dacă nu cumva este vorba despre o întrebare retorică. Dacă nu oferi răspunsuri, cititorul se va simţi dezamăgit, trădat.
Niciodată nu-mi face plăcere să văd politicieni, darămite să-i mai văd şi live. Aşa că m-am bucurat aseară că am ratat intervenţia lui Geoană (sau era Ponta, că mereu îi încurc pe ăştia doi, de parcă ar fi Ben Stiller şi Adam Sandler…). La discursul lui Ghişe mi-am închis chakrele, pentru că tocmai mîncasem mîncare chinezească şi plăcintă fast-food şi nu voiam să mi se facă rău. Aceste două intervenţii au fost momentele neplăcute ale serii. Dar, ca să te bucuri, trebuie întîi să suferi. M-am bucurat de prezenţa unor oameni cunoscuţi şi chiar dragi. Păcat că locul strîmt nu […]
Pentru a realiza contextul, două secvenţe: Acum ceva timp, eram la o baltă din jud. Brăila, ca să pescuiesc pasiv (link spre Facebook). La ora 5 dimineaţa, orice sunet, oricît de mic, se propaga uşor. Practic, puteam auzi ce şoptea cineva de pe partea cealaltă a bălţii. Treaba s-a stricat cînd administratorul bălţii a pus manele. La conferinţa Velo City de la Sevilla, am auzit o punere în context interesantă: cică n-au cum să se înece copiii din Veneţia pentru că, dacă unul ar cădea în apă, ar ţipa şi s-ar auzi departe, deoarece nu prea sunt maşini în oraşul […]