Cinci cuptoare. Sfârşitul anilor ’80. Am 5 sau 6 ani şi încep să deschid cadourile primite de Crăciun de la oamenii veniţi în seara aceea la noi în vizită. În fiecare cutie pe care o desfac se află, în mod ciudat, acelaşi cadou: un cuptor de jucărie. Nu înţeleg de ce şi o întreb pe mama, dar nu primesc răspuns. N-aveam de unde să ştiu, la vârsta mea, că se făceau cozi lungi în faţa câtorva magazine unde se aduceau aceleaşi jucării importate din Bulgaria, iar oamenii se îmbulzeau să cumpere aceeaşi marfă, fericiţi că au găsit ceva nou. Am înşirat pe covor cele cinci cuptoare micuţe, vopsite toate cu verde. Încercând să deschid uşiţa primului, n-am reuşit şi m-am tăiat la deget. Am început să plâng. Îi cerusem lui Moş Crăciun pantofi de balerină. (O.M.)

(„Și eu am trăit în comunism” de Ioana Pârvulescu)