La nivel televizual, dezbaterea din această seară dintre cei doi candidaţi la preşedinţie a fost la fel de dezechilibrată ca şi în restul campaniei. Am stat cu un ochi la televizor, avînd activată opţiunea Picture in Picture , pe posturile Realitatea TV şi Antena 3 şi cu un alt ochi la laptop, unde mi-am notat cîteva observaţii privind mişcările camerelor, alegerea cadrelor, manipularea prin imaginea în direct.
Twitter. Ultima frontieră a campaniei electorale. Acestea sunt poveştile Twitter-ului (definiţie) în materie de propagandă, campanie şi militantism. Misiunea lui: mobilizarea oamenilor la vot, persuadarea alegătorilor, manipularea, atingerea unor culmi de activism politic nemaivăzute în România, dar mult bătute în SUA. În ultimele săptămîni, Twitter a cunoscut o avalanşă de comentarii despre candidaţi, preferinţe de vot, mişcările acestora în mass-media, dar şi iniţiative ale unor partide, organizaţii şi necunoscuţi, prin care au încercat să îndemne votanţii să viziteze secţiile de votare duminică.
Campania electorală televizată este acum formată din emisiuni care favorizează atacurile dintre candidaţi, discursuri plicticoase într-o limbă română schilodită a unor politicieni, reportaje de la mitinguri electorale în care nu se întîmplă nimic. Mi-aş dori mai mulţi „oameni simpli” la posturile de televiziune, mai multă viaţă reală, mai puţină demagogie. Urmează un text nostalgic şi plin de dorinţe.