Cuvînt-cheie: citate


The Professor stared at his hands for a time, then looked up and said, “George Orwell introduced the dictator Big Brother in his novel 1984, as I’m sure you know. The book was an allegorical treatment of Stalinism, of course. And ever since then, the term ‘Big Brother’ has functioned as a social icon. That was Orwell’s great accomplishment. But now, in the real year 1984, Big Brother is all too famous, and all too obvious. If Big Brother were to appear before us now, we’d point to him and say ‘Watch out! He’s Big Brother!’ There’s no longer any place for a Big Brother in this real world of ours. Instead, these Little People have come on the scene. Interesting contrast, don’t you think?”

(„1Q84” de Haruki Murakami)


Dincolo de ornamentele tehnologice, romanele lui Jules Verne sunt basme ale epocii moderne, care fac modernităţii concesiile strict necesare pentru a-şi asigura credibilitatea. […] Şi mai este încă, aş spune într-o măsură şi mai mare, dorinţa de evadare. Există la Jules Verne o întreagă geografie secretă, inepuizabilă reţea de adăposturi ascunse, al căror rol nu este atât de a întreţine misterul, cât de a materializa aspiraţia lui profundă spre evadare şi izolare. Reîntoarcerea în sânul Pământului, maniera aceasta de „învăluire” progresivă denotă o tendinţă regresivă, de reducere la o viaţă aproape embrionară. Cu greu s-ar găsi, în întreaga istorie a literaturii, o căutare atât de obsedantă a izolării cu orice chip.

(„Jules Verne. Paradoxurile unui mit” de Lucian Boia)


Niciodată nu i-am atras pe oameni prin senzaţionalul conţinutului sau prin senzaţionalul apariţiei. Eu îi atrag pe oameni doar dacă au răbdare să mă urmărească la lucru suficient de mult timp, să asculte ceea ce am de spus şi, în consecinţă, să se convingă singuri. Fiecare politician primeşte o proporţie de electorat şi, în mare măsură, această proporţie se explică prin discursul pe care îl propune, prin comportament şi prin impresia generală pe care o creează prin combinaţia dintre acestea două. Lucrurile se schimbă când politicianul are un comportament incongruent cu discursul, când comportamentul excede discursul sau când discursul excede comportamentul, devenind astfel politicianist. În funcţie de aceste variabile, popularitatea politicianului creşte sau scade.

(„Primul pas” de Klaus Iohannis)