Urîta fiică a profesorului
Un episod de cînd eram în anul I, destul de amuzant. Din el putem învăța că uneori trebuie să fim atenți cînd criticăm operele de artă și mai ales portretele foto alb-negru.
Un episod de cînd eram în anul I, destul de amuzant. Din el putem învăța că uneori trebuie să fim atenți cînd criticăm operele de artă și mai ales portretele foto alb-negru.
Visez la o lume în care să ne situăm social și cultural în funcție de ultimele apariții pe 9gag. Este ca și cum am vorbi aceeași limbă.
Mi se spune tot mai des să nu mai trăiesc din amintiri. Mi se spune să nu mai fiu nostalgic, pentru că nostalgia naște frustrări, iar frustrările duc la suferință interioară. Dar ce să fac, uneori trecutul e mai frumos, uneori mi se pare că am pierdut lucruri bune… Alteori urăsc amintirile astea și îmi place prezentul. Ca o pendulă. Despre facultate, de cînd eram student sau de cînd am început să predau, îmi amintesc: