Trecutul frumos al facultății mele 8


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Mi se spune tot mai des să nu mai trăiesc din amintiri. Mi se spune să nu mai fiu nostalgic, pentru că nostalgia naște frustrări, iar frustrările duc la suferință interioară. Dar ce să fac, uneori trecutul e mai frumos, uneori mi se pare că am pierdut lucruri bune… Alteori urăsc amintirile astea și îmi place prezentul. Ca o pendulă.

Despre facultate, de cînd eram student sau de cînd am început să predau, îmi amintesc:

  • Serile cînd rămîneam după ore în laborator ca să stau pe net, după ce etajul se golea de studenți. Nu aveam net acasă (hm, nu aveam nici calculator), deci era un gest obligatoriu. Rămînea și Oscar uneori. Puneam muzică și dădeam tare, răsuna interesant pe acele holuri goale.
  • După-amiezile, serile, weekend-urile în laboratorul foto din corpul B. Mă înțelegeam bine cu proful și-mi dădea cheile. Stăteam în cămin, în Leul mic, deci puteam oricînd să merg în laborator. Îmi developam fotografiile alb-negru făcute cu Smena și Zenith.
  • Temele la CEZ făcute la cantina din groapă. Calibram și machetam ziare între o farfurie de ciorbă și o Cola mare, poștită.
  • Cînd eram masterand și predam în regim de colaborare. În timpul zilei, eram la catedră, în fața clasei. Seara, eram în „public”, în sală. Eu închideam sala și facultatea, în ambele cazuri.
  • Cînd vînam orice seminar, training sau bursă în străinătate. Aveam o foame teribilă de descoperit locuri și oameni noi. Voiam să vorbesc cît mai mult în engleză și franceză. Ciudat, atunci nu mă gîndeam deloc să rămîn acolo.
  • La consiliu, se vorbea și despre altceva decît cum să atragem candidați mai mulți, ce formulare să completăm, cum să găsim săli noi. Se vorbea despre cărți, cursuri, experiențe științifice.
  • Salariul era foarte mic și nu venea niciodată la timp, dar nu scădea. Nu mă gîndeam aproape deloc la el, eram împăcat cu gîndul că am ce mînca și că aveam niște haine și o bibliotecă aproape.
  • Da, biblioteca. Mi se părea extraordinar să pot citi în original manuale de jurnalism din Franța și SUA, apărute cu cîteva luni în urmă. Îmi luam sandvișuri la mine, eram la bibliotecă la ora 8, să prind loc. Nu plecam de acolo decît seara. Umpleam caietul cu notițe pe care le citeam seara, tot cu un sandviș alături.
  • Cursul de tehnoredactare era extrem de complex. Trebuia să încep cu informații de bază despre calculator, apoi Windows, puțin Word și ajungeam la celebrul PageMaker. Era epoca în care foarte puțini aveau un calculator acasă.
  • Serile și nopțile petrecute în facultate ca să terminăm licența sau admiterea, ca să fie rezultatele afișate a doua zi. Corectam, rîdeam, ne aminteam despre studenți și ne întrebam unde sunt diverși absolvenți.

Uneori amintirile îmi vin în valuri, alteori le resping cînd le simt în gînduri. Dar sunt ale mele, le voi prețui și voi scrie despre ele, tot pentru mine.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

8 gânduri despre “Trecutul frumos al facultății mele

  • madalina

    si adica george, de petrecerile pe care le tot organizam, nu iti amintesti. eu imi amintesc si de asta…cand era catre dimineata si ascultam muzica incet sa trancaneam despre tot felul de lucruri :))
    uite imi place ce ai scris tu aici….dar cum se le explici tinerilor care sunt acum studenti ca eram vreo 55 de oameni in an, ca eram la 8 fara cinci in fata usii de la biblioteca, pentru ca altfel nu prindeam loc, ca ne inghesuiam sa auzim predand orice profesor american sau francez venit in vizita…
    pentru noi scoala asta era viata noastra. noi eram printre primii care faceam ca profesia asta sa aiba un nou inceput. sau pur si simplu un inceput, in cazul PR-ului si advertising-ului…
    nu mergeam in cluburi sau in discotetci dar ne petreceam dupa-amieze in groapa…si cand eram foarte foarte cuminti, dupa laboratorul de agentii de presa (o cameruta ca un hol), costin popescu ne aducea sa ascultam muzicile lui.
    dap…ai dreptate

  • George Hari

    Ei, am multe amintiri, vor mai fi și alte episoade. Da, celebra petrecere la tine acasă, cînd mă întorsesem din Franța și eram deprimat. Prima mea ieșire în afară a fost acolo și am stat o lună și apoi a trebuit să mă întorc… Noroc că m-am văzut cu voi atunci.

    Scopul meu nu e să le explic studenților mici de azi, ci să-mi fixez cumva amintirile astea, pentru viitor.

    Nu trebuie comparate epocile, ci doar evocate. Erau vremuri diferite, venituri diferite, oamenii erau altfel, educația se făcea altfel, tehnologiile erau alea. Nu regret multe lucruri de atunci, dar nu voi regreta mai nimic din ce e acum.

  • D.

    Poate ca totul ni se parea interesant, demn de descoperit si de împartasit, pentru ca nu eram blazati. Am impresia ca studentii de astazi se poarta ca si cu nimic nu i-ar mai putea surprinde, nici în bine nici în rau.(hum … ai fost deprimat la o întoarcere din Franta ? )

  • krossfire

    Amintiri similare auzi si de la primii publicitari, actualmente directori de creatie, manageri sau CEO’s. Povesti despre petreceri la 2 noaptea in agentie, despre muncit cu saptamanile pe briefuri, despre primii clienti straini si primele prezentari, povesti despre pasiune…

    Tind sa cred ca toate cele trei domenii s-au nascut frumoase si cu zeci de ursitoare, dar au imbatranit mult prea repede si prea urat pentru a mai fi recunoscute. Da, generatia mea a intrat direct blazata in profesie si, daca stau sa studiez trendul, tot asa va si iesi.

    Jurnalismul online e deja pe mana anonimilor cu Google Translate, PR-ul tinde spre o bizara parada de moda, iar publicitatea si-a pierdut de ani buni stralucirea. Poate e criza, poate mi se pare…

  • Georgiana

    Hei salut. Sunt clasa X Imi doresc extrem de mult sa dau la Jurnalism si vreau sa invat de la oameni ca voi, vreau sa invat din timp , sa ma pregatesc si sa am mai multa incredere in mine. Citind post-ul mi-am dat seama cat de frumoasa dar si cat de grea este facultatea. Ma puteti ajuta cu niste sfaturi? Multumesccc:):*