Zilele astea s-a conturat o idee interesantă: nu e mereu important să țipi în stradă ca să produci o schimbare. Asta poți face și tu singur, în domeniul tău de activitate. Încerci să faci mai bine ce faci, mai modern, cum fac ăia din țări cu tradiție democratică.
Ştiaţi că avem în România jurnalism online? Nu intru în detalii privind definiţia jurnalistului online şi presupunem că jurnalismul online este cel practicat pe site-uri de informare, chiar dacă unele site-uri sunt parte a unui grup de presă care deţine şi publicaţia respectivă pe hîrtie. Cu alte cuvinte, nu este jurnalism online cel de tip oglindă, adică situaţia în care arunci pe site cu lopata conţinutul din ediţia tipărită, fără a-l modifica. Practic, ar trebui să existe un mic departament pentru online al publicaţiei respective în companie.
Ce se întîmplă în presă în aceste zile îmi pare cunoscut, de pe timpul comuniştilor: un discurs unic, un singur punct de vedere, îndepărtarea celor care au idei contrare mainstream-ului. Aud că Adrian Păunescu a fost un Eminescu 2, i se pun în faţă adjective precum „marele”, „unicul”, „genialul”, i se spune „bardul”, „monumentul liricii româneşti” şi se folosesc calificative cunoscute elevilor din comentariile literare stereotipe. Unilateral Tînărul de astăzi află poate pentru prima oară despre Adrian Păunescu poetul. L-a văzut la televizor ca politician, cu un discurs bălos, plin de vehemenţă, cu o anumită nostalgie în glas faţă de […]