Să plagiez, să nu plagiez… 3
Anul ăsta mi-e lehamite să mai public perle de la licenţă şi de la admitere. Mi-a rămas însă în minte un pasaj găsit într-o lucrare de la examenul de licenţă, pe care-l voi parafraza.
Anul ăsta mi-e lehamite să mai public perle de la licenţă şi de la admitere. Mi-a rămas însă în minte un pasaj găsit într-o lucrare de la examenul de licenţă, pe care-l voi parafraza.
Deja îmi e dor de sfertul din salariu care nu va mai veni la mine lunar, atunci cînd îmi voi aduce aminte de el. Nu era mult, dar era al meu, mă ataşasem de el. Îi spuneam „sălăriuţul” şi-l drăgălăşeam de fiecare dată cînd îl vedeam.
Acum vreo două zile, o colegă profă de la facultate m-a întrebat cu inocenţă: „Auzi, ţie ţi-a intrat salariul?” Ultima silabă din „salariul” îmi răsuna în minte, ca un ecou al unei tălăngi la ţară. „Ce să-mi intre?”, am zis eu naiv. „Salariul, trebuia să intre pe…”, dar n-am mai auzit data, pentru că m-a lovit revelaţia: Da, am şi eu un salariu!