Gînduri de după micşorarea salariului 4


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

Deja îmi e dor de sfertul din salariu care nu va mai veni la mine lunar, atunci cînd îmi voi aduce aminte de el. Nu era mult, dar era al meu, mă ataşasem de el. Îi spuneam „sălăriuţul” şi-l drăgălăşeam de fiecare dată cînd îl vedeam.

Va trebui să mă adaptez şi să nu mai fiu risipitor. De exemplu, uneori luam Stella Artois în loc de Timişoreana, altădată cumpăram couscous şi zahăr brun. Ba chiar uneori îmi cumpăram cîte ceva de îmbrăcat şi chiar cărţi! Gata, s-a terminat cu excesele, gata cu gîndurile de a mînca produse cît mai naturale (şi deci foarte scumpe) şi a încerca să fiu la curent cu ce mai e nou în domeniul în care predau!

Cum va fi la facultate? Mă voi mai stresa cînd mi se va părea că cele 4 ore de curs nu sunt suficiente şi voi mai face întîlniri suplimentare? Nu prea cred, ba chiar e posibil să încep să mă simt rău după ora a treia. Le voi mai face fotocopii studenţilor, cu anumite materiale necesare? Neah… Mă voi mai pregăti obsesiv pentru fiecare curs? Mai bine nu.

Mă simt aproape la fel de motivat ca bunică-mea pe care aş vrea să o conving să facă bungee-jumping. Activez minimalismul, ridic scutul de autoprotecţie, întăresc instinctul de supravieţuire. Am dat destul pînă acum, cred în criogenia profesionalismului acum.

Măcar dacă ar fi îngheţat salariul, în loc să-l scadă. Voi scădea şi eu proporţional efortul depus în slujba ţării.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 gânduri despre “Gînduri de după micşorarea salariului