A început semestrul. Acesta constă în cursuri, seminarii, laboratoare. Noul sistem de învăţămînt universitar prevede ceva nou pentru România: teme. Studenţii nu s-au obişnuit încă, aşa că această nouă metodă de acumulare a cunoştinţelor scoate la iveală diverse tipuri de oameni. Iată o mică tipologie a studenţilor care nu-şi fac tema, spre uzul profesorilor uşor impresionabili din universităţile europene româneşti.
Da, a mai trecut un an prin mine. Şi ce folos, vorba cuiva? Am văzut multe în cei 12 ani de predare în facultate, dar aceste lucruri niciodată: Dare şi luare de mită. Zacusca am stabilit că nu se pune. Prezenţa 100% la vreun curs. Studenţi care să-ţi ceară mai mult de citit, pentru că ar vrea să afle mai mult.
Am supravegheat şi corectat la examene vreo 9 ore sîmbătă şi vreo 4 ore vineri. Chi-nu-i-tor să vezi rînduri de studenţi fără chef de scris, fără idei, cu gîndul numai la trişat, plesnindu-şi degetele a oboseală, schimbînd pixul cu o gest preocupat, împingînd fraza pe hîrtie pînă la limita limbii române. Îi înţeleg totuşi şi pe ei. Cam toţi participă la examene ca să scape de ele, nu neapărat ca să înveţe ceva (asta în cazul în care am considera că în facultate se poate învăţa ceva). Mi-am omorît timpul de prof al eternei tranziţii pozînd cu telefonul diverse inscripţii […]