Postul public de televiziune era prietenul românului de Revelion. Nu se organizau spectacole în stradă, nu cîntau vedete în cluburi. Românii se strîngeau la rude sau prieteni acasă, puneau o masă mare, mîncau alimente de la ţară sau luate „pe sub mînă” de ici, de colo, dansau pe muzică de la pick-up şi, mai ales, se uitau la TVR!
Ce se întîmplă în presă în aceste zile îmi pare cunoscut, de pe timpul comuniştilor: un discurs unic, un singur punct de vedere, îndepărtarea celor care au idei contrare mainstream-ului. Aud că Adrian Păunescu a fost un Eminescu 2, i se pun în faţă adjective precum „marele”, „unicul”, „genialul”, i se spune „bardul”, „monumentul liricii româneşti” şi se folosesc calificative cunoscute elevilor din comentariile literare stereotipe. Unilateral Tînărul de astăzi află poate pentru prima oară despre Adrian Păunescu poetul. L-a văzut la televizor ca politician, cu un discurs bălos, plin de vehemenţă, cu o anumită nostalgie în glas faţă de […]
Aseară, Petrişor Obae m-a sunat să mă îndemne să „dau pe TVR”. Eu mă uitam pe OTV, unde Vadim şi Beeecali ne îndemnau să-i votăm sau cam aşa ceva. Pe TVR, ce văd însă? Of, amintirile… Ca pe timpuri, tineri înflăcăraţi de discursurile candidaţilor la alegerile europarlamentare agitau cu elan steguleţe cu însemnele partidelor. Micuţii zombie au făcut acelaşi gest timp de două ore, asemeni unui Charlie Chaplin multiplu, dintr-un Modern Times politic şi lugubru. Parcă telecomandaţi, puştanii plătiţi probabil cu 50 de lei pe întreaga seară şi-au golit mintea de toate gîndurile rele, şi-au anulat facultăţile, masteratele şi doctoratele […]