Sau bosniac, prusac, posac dar europenizat. Ca să rimeze, neapărat acest clip… Pe acest fundal muzical, aflăm (Hotnews) că albanezii şi bosniacii ne arată degetul din mijloc, din spaţiul protejat al lui Schengen, după cum era şi numele oraşului. Ei pot pleca fliu-fliu cu avionul, sunt verificaţi doar la plecare şi la sosire.
Cică în Torino este cea mai mare comunitate de români din cele 2.000.000 dintre ai noştri răspîndiţi în „Cizmă”. Şi chiar pare aşa, cînd auzi toată ziua pe străzi vorbindu-se în româneşte. Sau în moldoveneşte, că am înţeles că e o limbă diferită.
Observ că tot mai mulţi români (vezi cazul 1 şi cazul 2) care se îndeletnicesc cu pedalatul descoperă Budapesta, un oraş pe care l-am vizitat de peste 10 ori. Mi-am adus aminte de un clip făcut din tandem cînd am fost pe Margit Sziget (Insula Margareta), un imens parc plin de tot felul de distracţii: Acolo poţi merge oriunde cu bicicleta şi poţi sta pe iarbă unde doreşti. Am zis Budapest, nu Bucharest!