O constatare pe care o face orice român cînd ajunge pentru prima oară în străinătate: e curat! Sau aproape curat. Şi în Belgia, ca peste tot în lume, sunt zone murdare. Dar 85% din oraş cred că este păstrat curat în permanenţă, indiferent de ţara în care vei merge în Europa.
Managementul deşeurilor e un domeniu serios de studiu. Se pare că nu dispar aşa de uşor gunoaiele pe care le lăsăm pe planetă. De ce ne place să ambalăm totul în plastic şi în alte materiale nedegradabile? Răspunsul e simplu: din inconştienţă şi pentru că vrem să ne exterminăm specia cît mai repede.
La Louvain-la-Neuve e cam aşa: dimineaţa devreme, maşinile de la salubritate vin să strîngă gunoiul din tomberoane. Dacă nu e în tomberon, nu ţi-l ia, există alte proceduri pentru resturile aruncate aiurea.
Gunoiul menajer se strînge în saci mari de plastic şi se depozitează într-un fel de căbănuţe. Nu poate oricine să arunce gunoiul oriunde, ai nevoie de cardul de acces de la căbănuţa ta. Adesea sacii de plastic au culori diferite, în funcţie de zona în care stai. Dacă arunci în mod repetat gunoiul în căbănuţa altui cartier, eşti luat la ochi. Evident, se mai întîmplă să nu meargă acel card, dar asta e altă poveste.
În tomberoanele stradale nu încap decît gunoaie mici. În marile magazine, tomberoanele sunt împărţite pe tipul deşeurilor.
În fiecare cartier, există tomberoane de tip clopot, unde arunci sticla (albă sau colorată), plasticul şi cartonul. Mai există puncte de strîngere a hainelor care nu-ţi mai trebuie. Din cînd în cînd, mai vezi cîte un televizor sau un fotoliu aruncat pe stradă, dar nu rezistă mult acolo. Zilele trecute, a apărut o canapea destul de bună pe culoarul kot-ului în care stau, dar nimeni nu a fost interesat de ea pînă acum.
Ambalajul cel mai folosit aici este cel de sticlă, mai ales de la sticlele de bere. Se bea bere aici în draci, nu degeaba există vreo 400 de feluri de bere în Belgia. Rar am văzut însă pe stradă sticle de bere abandonate sau sparte. De ce? Păi fiecare sticlă are un consigne , adică vreo 20-40 de cenţi incluşi cînd o cumperi. Dacă eşti cuminte şi păstrezi sticlele şi le duci la un centru de recuperare, îţi iei mărunţişul înapoi. Aşa am făcut aici bani de spălat rufe în centru.
Centrul de recuperare cel mai amuzant este la Delhaize-ul mic, unde o maÅŸină specială îţi “mănîncă” sticlele dacă o faci să le scaneze codul de bare. La sfîrÅŸit, primeÅŸti un bon valabil o lună. ÃŽÅ£i poÅ£i lua banii sau îl poÅ£i folosi la cumpărături.
Circuitul gunoiului în natură pare că funcţionează în LLN. Sigur, sunt şi oameni civilizaţi, nu aruncă precum barbarii tot ce le rămîne după ce au mîncat sau au băut. Ţine de educaţie. De fapt, multe ţin de educaţie aici.
Loading ...
