CARTE Alexandru-Brăduţ Ulmanu: Cartea feţelor 1

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 11 min)

Subtitlul cărţii lui Brăduţ este Revoluţia Facebook în spaţiul social. Cei care se aşteaptă să afle secrete despre această revoluţie nu le vor avea în carte. Cei care nu ştiu cum a apărut Facebook şi intenţionează să afle asta într-un stil diferit de cel sec din Wikipedia vor avea ce citi. Cercetătorii şi studenţii vor fi fericiţi să mai aibă o carte în bibliografiile pentru lucrările de la facultate. Şi enumerarea poate continua…

Sunt multe categorii de public care pot lua cîte ceva din această carte, care vor găsi capitole folositoare. Jurnaliştii vor fi captaţi de un stil fluid, deloc plictisitor, vor fi fascinaţi de studiile de caz pe care le oferă autorul şi vor descoperi unele mărturisiri în premieră ale unor utilizatori români pe care Facebook i-a ajutat în diverse activităţi.

Cartea va fi lansată astăzi, în cadrul tîrgului Bookfest, la standul Humanitas, la 17.30. Volumul dispune de o pagină pe Facebook, evident.

Cartea lui Ulmanu are trei secţiuni, în afară de introducere:

I. Social media, o (r)evoluţie
II. Relaţii, conexiuni, influenţă
III. Schimbările spaţiului public în era social media. Mecanisme de succes

Brăduţ nu are o abordare cronologică a fenomenului Facebook, el face apel la istorie de cîte ori este nevoie pentru a explica ceva. De altfel, el păstrează această abordare şi atunci cînd trebuie să explice anumite noţiuni tehnice, asemănări şi deosebiri dintre diverse instrumente online, modul în care reţelele sociale pot ajuta în multiple domenii de actvitate.

De aceea, Cartea feţelor poate părea stufoasă şi aceasta a fost prima observaţie pe care i-am făcut-o autorului după ce am citit cartea înainte de a intra la tipar. Nu este un reproş, deoarece Brăduţ explică frumos şi nu te obligă să-i citeşti explicaţiile dacă eşti familiar cu domeniul. El face acest lucru poate dintr-un anumit spirit didactic, dobîndit în mulţii ani de predare la FJSC.

Volumul este presărat cu o mulţime de exemple şi studii de caz, pentru fiecare dintre ele autorul realizînd o punere în context. Aflăm cum putem porni mici revoluţii prin Facebook, care este impactul reţelei asupra relaţiilor de prietenie, cum influenţează invenţia lui Zuckerberg familia modernă etc. Ulmanu are norocul de a fi profesor şi jurnalist, o combinaţie care-l face să adopte un stil serios, dar nelipsit de acurateţe, umor şi simţul realităţii.

Este bun sau nu Facebook? Ne apropie sau ne desparte? În mod obiectiv, autorul nu răspunde la aceste întrebări. Porneşti lectura cu aceste gînduri în minte şi la final simţi nevoia să citeşti mai mult, să afli mai multe despre această reţea socială. Cartea lui Ulmanu este una care deschide drumuri.

Fragmente din volum:

Facebook NU e o piaţă publică virtuală.

Oamenii care se intersectează într-o piaţă publică nu se cunosc între ei, sunt eterogeni din punctul de vedere al gusturilor, educaţiei, vârstei, nivelului de cultură. Chiar dacă fac, la un moment dat, acelaşi lucru (manifestează împotriva regimului, fac cumpărături, se plimbă etc.), oamenii din piaţă nu comunică între ei decât ocazional şi întâmplător. Şi, în nici un caz, nu comunică în grupuri mai mari de două-trei-patru persoane. Dacă luăm sintagma piaţă publică în sensul de agora, de loc de dezbatere, iarăşi este altceva decât Facebook. Pentru că Facebook NU e un loc în care oamenii se strâng ca să dezbată ceva, sau, în orice caz, nu acesta este scopul său primar.

La un moment dat m-am decis că e vremea ca puştiul meu, care pe atunci avea vreo patru ani, să înveţe să meargă pe două roţi. Era deja un mare maestru în ale mersului pe bicicletă cu roţi ajutătoare. Într-o bună zi, m-am hotărât să le demontez şi am ieşit în faţa clădirii în care locuiam. A dat de câteva ori din pedale, nesigur, dar era prea speriat ca să îşi dea cu adevărat interesul. Am lăsat-o baltă.
Peste două-trei luni, pe când ne îndreptam spre un loc de joacă, fiul meu a văzut o fetiţă, ceva mai mare ca el, zburând nonşalant pe două roţi. Mi-a spus că vrea şi el să înveţe. Foarte curând am scos, la îndemnul copilului, roţile ajutătoare de la bicicletă. În doi timpi şi trei mişcări, spre mândria tatălui şi a sa personală, puştiul mergea pe două roţi.

Pe lângă faptul că mi-a permis să mă laud cu abilităţile de biciclist ale copilului meu, povestea de mai sus este un bun exemplu pentru a înţelege de ce Facebook are atâta succes. Nu e vorba de faptul că m-aş fi fălit imediat, printr-un status update, cu performanţa copilului (din câte îmi amintesc, nici n-am făcut-o). E vorba de faptul că natura umană ne impinge în braţele Facebook-ului.

Gloatele inteligente reprezintă „următoarea revoluţie socială”, spunea Rheingold. Ele se folosesc de aparate care încap în buzunar, dar sunt de zeci de ori mai puternice decât computerele pe care le aveam pe birou cu numai câţiva ani în urmă. Faptul că fiecare dintre noi are asupra sa, în orice moment, un instrument cu o asemenea forţă computaţională şi comunicaţională naşte noi forme de acţiune şi interacţiune la scara întregii societăţi.

Subtitlul acestei cărţi este „Revoluţia Facebook în spaţiul social”. Totuşi, Cartea feţelor nu e numai despre Facebook. Este despre social media, iar Facebook semnifică, mai puternic decât orice altă operaţiune online, valul de schimbări aduse de social media. Când spunem că am păşit în era Facebook, ne referim, aşadar, la un întreg set de instrumente de socializare şi colaborare, nu doar la site-ul construit de Mark Zuckerberg.

Facebook, însă, îşi propune să creeze o grilă socială reală pentru fiecare din utilizatorii săi, aşa că priveşte problema conturilor false cu multă seriozitate. Atât de multă, încât uneori suferă cine nu trebuie. Realizatorul TV Lucian Mîndruţă s-a trezit pe 3 martie 2011 că Facebook i-a suspendat contul pentru că cineva îl raportase ca fals .

„Facebook s-a bazat dintotdeauna pe cultura numelor reale”, sună o declaraţie a companiei, ca răspuns la o întrebare privind politica sa legată de conturile false. „Aceasta duce la o mai mare responsabilizare şi la un mediu mai sigur şi mai de încredere pentru utilizatorii noştri. Folosirea unui nume fals sau prezenţa sub o identitate falsă sunt încălcări ale politicilor noastre şi încurajăm lumea să raporteze pe oricine despre care ar avea bănuiala că face aceste lucruri (…). Avem o echipă dedicată de Operaţiuni pentru Utilizatori care vede aceste rapoarte şi ia măsurile necesare.Într-o zi, Adriana Tomaşevici a făcut un chef cu prietenele. Cu băutură, muzică, dedicaţii, discuţii. Adriana e din Galaţi şi s-a stabilit în Statele Unite, iar prietenele cu care a făcut cheful nu sunt cu ea şi nu erau nici în timpul chefului. Adriana a făcut „chef la distanţă”, pe Facebook. „Eu am băut în America, fetele în România, am postat melodii pe Facebook pe care le-am ascultat în acelaşi timp, ne-am dat dedicaţii ca la chefurile cu lăutari şi am schimbat comentarii şi mesaje. A fost un chef pe cinste”.

Mulţi oameni au poveşti asemănătoare de povestit. Odată, am luat masa cu nişte prieteni buni din Bucureşti, peste ocean. Discutăm din când în când cu ei pe Skype sau pe Google Talk, care permit videoconferinţe, şi s-a întâmplat să fie ora de masă, prânz la noi, cină la ei.

Ioana Blănaru, care mai apare în această carte, pentru că e cea care a dus pagina de Facebook a emisiunii Cronica Cârcotaşilor la peste o sută de mii de fani, a primit câteva cadouri deosebite de ziua ei, în februarie 2011. Două foste colege de la master, care s-au mutat la Amsterdam, i-au scos la imprimantă o caricatură aflată între pozele din profilul ei de Facebook şi s-au plimbat cu ea prin oraş. Ioana le spusese că vrea să vină să le viziteze, aşa că, în avanpremieră, au dus imaginea ei prin diverse locuri şi au fotografiat-o. „A fost foarte emoţionant când am văzut ce efort au depus şi cu cât drag au planificat «cadoul»”, spune Ioana. A fost cu atât mai impresionată când a văzut că mulţi alţi oameni, persoane din alte zone ale vieţii sale, s-au conectat şi ei la eveniment, s-au bucurat de cadoul ei, prin comentariile lăsate pe Facebook. „Mi s-a părut că nu a fost o întâmplare lipsită de conţinut, chiar a fost foarte plină şi s-a propagat în ziua aia, pentru un moment scurt, o energie foarte pozitivă prin mica mea lume din Facebook. M-am bucurat”.