Incursiune scurtă în showbiz-ul românesc


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

inna

Inna era obosită. Filma de dimineaţă, de la 6, voia să mănînce şi încă mai avea de lucru şi era ora 21.

Smiley pus pe glume, ca de obicei. Vorbea despre piese cu drag, avea poftă de dans, îi tot lăuda pe cei de la Radio Killer.

Alexandra şi Crush ştiu mai multe despre industrie, au o anumită maturitate în voce şi vorbe.

––––

Pentru puţin timp, am văzut cum se fac hit-urile şi am cunoscut cîţiva oameni din spatele muzicii pe care o auzim (uneori obsedant) la radio. Am ajutat o echipă de la M6 (emisiunea Capital, programată pentru difuzare în 17 iulie) să filmeze la Roton, traducîndu-le din română în franceză, cînd era cazul şi chiar intervenind cu întrebări. Am colaborat nesperat de bine, mai ales pentru că fredonam aceleaşi melodii pe drum – piese româneşti. Am făcut un ban cinstit, cum s-ar spune, pentru că de la universitate aştept în van remuneraţie.

S-a dovedit că francezii ştiau mult mai multe decît mine despre muzica românească actuală. Se documentaseră despre Inna, aşa că interviul cu ea a curs firesc. În decorul suprarealist al unei foste uzine bucureştene, am asistat la turnarea clipului Club Rocker. Inna într-un lift construit, dansatoare din Franţa, un regizor norvegian profi, maşini sport şi o mulţime de oameni în jurul vedetei. Ca să nu creadă lumea că n-am fost acolo, am rugat-o pe Inna să facă o poză cu mine, dar nu aveam la îndemînă decît telefonul meu amărît. Poză destul de controversată, de altfel…

Atmosferă mult mai degajată la sediul Roton, unde am fost primiţi ca nişte prieteni. Glume inteligente, poveşti pline de nostalgie despre începuturile fabricii de hit-uri în România.

Aceeaşi atmosferă prietenească am găsit-o la Radio Killer, unde se mai lucra la piesa ce va fi lansată în curînd, Don’t let the music end. Am asistat la mici torturi vocale la care era supusă Cătălina de către Smiley, Paul şi Şerban, am aflat cum şi-a sărbătorit ea ziua de naştere chiar acolo, i-am povestit lui Smiley cum mă obsedează periodic melodia şi versurile cu „So what if you’re hot and I’m not” şi, în curte, ne-am amintit de Love and Devotion şi de Coco Jumbo .

Alexandra şi Crush ne-au dat să ascultăm versiunea cu Leslie a piesei I need you more şi a fost interesant să comentăm diferit: noi eram publicul, ei erau artiştii. Mîncau covrigi şi batoane şi stabileau să iasă la un film şi o bere săptămîna asta.

N-am găsit fiţe, n-am sesizat vedetisme, ne-am simţit bine cu toţi artiştii intervievaţi. E o lume interesantă şi chiar cred ce spunea Smiley referitor la reţeta muzicii româneşti care are succes în străinătate: avem melodie în noi, ne place ritmul şi avem idei bune.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.