(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Gabriel vorbea despre construirea unui site cu amintiri placute si neplacute din comunism. Ideea
este buna, numai ca ar trebui trecut de partea simplista cu depanatul amintirilor si ar trebui incercata disecarea fenomenelor din viata cotidiana a acelor timpuri, dar intr-un limbaj accesibil. De pilda, toata lumea statea la coada, dar toata lumea considera acest lucru drept unul normal? Ce insemna atunci normalitatea?
Dman comenta post-ul meu anterior intrebindu-se cum pot unii sa regrete acele momente de stat la coada, cind simteai ca nu mai ai picioare, din cauza frigului. Cred ca propaganda patrunde in mintea omului subtil si poate fi constientizata si asimilata in foarte scurt timp.
Imi amintesc ca aveam de scris, la „Constitutie”, in scoala generala, ceva despre „omul nou”. Pentru a ma documenta, am ascultat si privit la TV un discurs al lui Ceasca, chiar pe aceasta tema. Pe masura ce ascultam, desi intelegeam cuvintele, nu gaseam sensul general al discursului.
Mi se parea insa imposibil ca acel discurs sa nu aiba nici o noima, asa ca am refuzat sa-mi spun ca tot ce bodoganea cizmarul era un nonsens.
Am acceptat acele vorbe, le-am interiorizat, desi cu unele indoieli.