Amintiri din comunism: Doi frați, o soră și revista PIF 12


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)

Amintirea asta este mai deosebită decît celelalte din serie, pentru că-i implică pe sora și fratele meu. Închipuiți-vă: trei copii pe un pat vechi în bucătărie, în timp ce părinții pregătesc mîncarea. Eu în mijloc, ei înghesuiți în mine ca să vadă mai bine banda desenată din revistă. Eu le arăt cu degetul caseta la care am ajuns și le traduc din franceză. Dacă e cazul, spun dialogurile pe voci diferite și dau din mîini. Cînd mi se pare că au înțeles, trec mai departe.

Revista PIF era o biblie pentru noi și noi aveam privilegiul de a o primi cu regularitate, pe baza unui abonament internațional. Nu știu dacă avea legătură cu faptul că ambii părinți lucrau la poștă, dar venea mereu. Sau poate era legat de faptul că era o revistă fondată de Partidul Comunist Francez…

O gură de oxigen

Era o adevărată senzație în comunism, în era cenzurii crunte, să poți citi texte tipărite în altă țară, care călătoriseră mii de kilometri pînă la tine. Bănuiesc că cenzorii nu-și băteau capul cu o revistă pentru copii. Dar acolo chiar și personajele din benzi desenate mîncau bine, se plimbau în voie prin lume, respirau aer liber.

Revista franceză avea foi lucioase, o mulțime de benzi desenate, rubrici de popularizare științifică, de corespondență, de integrame și jocuri. Dar mai ales știți ce avea PIF? Gadget! Ediția PIF Gadget era cea mai tare: în țipla revistei, era mereu o jucărie. Închipuiți-vă, eu, cu formația mea francofonă, cît de uimit am fost după revoluție cînd am înțeles că un gadget poate fi și un aparat electronic!

Nu știu dacă le-am zis fraților mei că eu citeam înainte textele benzilor desenate, ca să caut în dicționar cuvinte necunoscute și să fiu cursiv cînd le citeam lor. Sigur că fiecare număr din PIF intra la colecție și adesea luam o revistă din vraf la întîmplare și reciteam.

Vești de afară

La un moment dat, am început o corespondență cu un băiat din Franța. La rubrica de corespondență, erai îndemnat să comunici prin scrisori cu copii din toată lumea. Fiecare scrisoare era bine gîndită, sigur că le spuneam și sorei și fratelui meu ce vor conține foile din plicul expediat. La un moment dat, băiatul ne-a spus că suferă de o boală incurabilă. Mai țin minte că ne-a trimis odată o poză cu porcușorul lui de Guineea, iar noi ne-am tot uitat la fotografie și nu ne puteam hotărî unde să încadrăm animalul. Într-o vreme, scrisorile de la el au fost rare și brusc n-a mai venit niciuna.

PIF era pentru noi o sărbătoare. Cred că echivalentul acum ar fi cînd aștepți un episod nou dintr-un serial foarte iubit. Sau cînd stai la coadă să-ți iei noul iPhone. Sau senzația cînd descarci un joc nou. De fapt, dacă mă gîndesc mai bine, nu cred că se compară. În comunism, orice artefact venit din altă țară era magie. Revista PIF a fost magică pentru mine, Alexandra și Victor.

Foto: Bedetheque

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

12 gânduri despre “Amintiri din comunism: Doi frați, o soră și revista PIF

  • D.

    Amintiri si emotii !
    Daca Pif venea gratie legaturii sale cu Partidul Comunist Francez, oare de ce primeam “Rahan” ? La inceputul anilor 80 erau biblioteca scolii si clasa pline de “Rahan”. Mister – vom cerceta :).

    • George Hari Popescu Autor articol

      Dacă nu venea tot pe filieră comunistă, înseamnă că nu era considerată nocivă. În fond, era un tînăr sumar îmbrăcat care sărea prin liane, pe cînd în Ro toți tinerii erau bine îmbrăcați și mergeau cu autobuzul.

  • krossfire

    Rahan avea un mesaj “pro-comunist” destul de puternic, cum aveau si strumfii (strumpfii?), chiar daca mintile tinere nu l-ar fi descifrat in veci. In Rahan existau multe aluzii la lupta de casa, pe cand forma de administrare a satului strumfilor…

  • geo

    Rahan era tiparit in Romania, in contrapartida cu importul de Pif. Nu exista valuta disponibila … si se facea barter. Voi tipariti, noi exportam la schimb revistele. Exista si numere speciale din Pif, tiparite de ILEXIM in Romania .. scrie pe ele ! Dupa 1982, parca, s-au lichidat si abonamentele la Pif.

    • George Hari Popescu Autor articol

      Mulțumesc pentru informații, nu știam detaliile astea. Dar sigur erau abonamente și după 1982, pentru că eu încă primeam cînd eram în școala generală.