(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)
Gramofonul online
George Hari Popescu
Operaţiunea „Gramofonul” constă în razii şi percheziţii la domiciliul celor mai fervenţi utilizatori ai reţelelor de descărcare a fişierelor de pe Internet. După luni întregi de stat la pândă pe oDC şi pe DC++ (aplicaţii populare de punere la comun a fişierelor), câţiva poliţişti din serviciile de investigaţii din Iaşi şi Tulcea au confiscat câteva sute de CD-uri, un mănunchi de DVD-uri şi vreo câteva calculatoare.
După toată această tevatură, poliţia română se aşteaptă, probabil, ca Uniunea Europeană să ne acorde steguleţul verde la respectarea dreptului la proprietatea intelectuală, până la 1 ianuarie 2007.
Din Europa vine pirateria
Orice persoană care a folosit măcar o dată aplicaţia DC++ a observat că unele dintre cel mai bogate hub-uri (noduri de utilizatori) sunt cele din ţările europene. Există câteva reţele puternice şi în alte zone ale lumii, dar, dacă vrei să descarci „Codul lui Da Vinci” sau ultimul album al Madonnei, vino pe bătrânul continent.
În 31 mai, un foarte important hub din Suedia, Pirate Bay, a fost închis de poliţia locală, după ce agenţii au descins în zece locuri unde se aflau serverele ce găzduiau fişierele schimbate prin aplicaţia BitTorrent. La trei zile de la incident, o mulţime de tineri cu steaguri reprezentând celebrele oase şi cranii specifice piraţilor a mărşăluit pe străzile din Stockholm, cerând redeschiderea reţelei. În paralel, mai mulţi hackeri au lucrat la spargerea site-urilor guvernului suedez şi al poliţiei, printr-un tip de atac foarte răspândit – „Denial of service”. În Suedia, există un partid al utilizatorilor de file-sharing („Partidul piraţilor”), iar acesta şi-a făcut simţită prezenţa la manifestaţii. Cert este că duminică, la numai patru zile de la percheziţii, hub-ul s-a redeschis, pe servere din Olanda. Astăzi, Pirate Bay este unul dintre cel mai pline noduri din reţelele DC++ şi BitTorrent, unde mai poate fi găsit cu denumirea Police Bay.
Nodurile puternice din ţările scandinave, Marea Britanie şi estul Europei sunt locuri de unde oricine poate prelua fişierele care-l interesează, deoarece nu-şi permite să cumpere CD-ul oficial de pe piaţă.
Scump dom’le, scump!
Rusia şi Bulgaria sunt alte raiuri ale rezistenţei împotriva trusturilor care impun preţuri neadaptate la nivelul de trai din ţara unde-şi desfăşoară afacerile. Din moment ce un CD oficial costă foarte mult, raportat la veniturile din ţările zonei noastre, este firesc ca iubitorii de muzică şi filme şi utilizatorii tineri dornici de a învăţa cum să lucreze pe computer să descarce fişierele de pe Internet.
Unul dintre cele mai ieftine servicii de descărcare legală a muzicii este iTunes, care vinde melodia cu aproximativ 99 de cenţi. Astfel, preţul unui album de zece piese devine zece dolari, ceea ce este foarte mult, raportat la un venit mediu de 100 de euro, mai ales că fişierele descărcate prin iTunes au anumite restricţii de copiere pe CD-uri. În Rusia, funcţionează reţeaua AllOfMp3, care oferă un album întreg la un dolar. Ivan Fedorov, un moscovit care are afacerea încă din 2004, are dreptul de a vinde în Rusia, iar utilizatorii din alte ţări se supun legilor locale. Potrivit unor statistici de la XTN Data, site-ul allofmp3.com este pe locul doi în preferinţele utilizatorilor din Marea Britanie, după iTunes, în domeniul descărcării muzicii de pe Internet. Şi nu se poate spune că britanicii sunt la fel de săraci ca românii…
Poliţia ajută la evadare
În curtea noastră, cei care apără interesele creatorilor de muzică, filme şi software, susţin că tranzacţionarea fişierelor prin reţele online este ilegală. Articolul 139 din Legea dreptului de autor, referitor la punerea la dispoziţia publicului a fişierelor prin Internet precizează clar că acest lucru constituie infracţiune numai dacă fişierele sunt oferite „astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual”. Reiese că sunt vizaţi numai cei care operează servere de download, deschise fără întrerupere, şi nu utilizatorii individuali.
Chiar poliţiştii români oferă soluţii de fofilare: „Ofiţerii de poliţie se vor conecta la reţelele de cartier şi îi vor alege la întâmplare pe cei conectaţi. Cei mai vizaţi utilizatori vor fi cei care oferă spre descărcare peste 100 GB” (ziarul Compact, 29 mai). Rezultă că una dintre soluţii este „sharuirea” unei cantităţi mai mici de fişiere (să zicem, în jur de 5 GB), printre care se află programe gratuite şi de tip open source, foarte utile în multe situaţii.
O altă soluţie este conectarea la proxy-servere din lume, care maschează într-o anumită măsură adresa calculatorului. Liste de proxy-servere şi manuale privind modul în care se realizează conexiunea există tot pe Internet.
Acestea nu sunt decât câteva metode sugerate chiar de cei care ar trebui să lupte împotriva pirateriei informatice, prin articole din presă şi interviuri în audio-vizual. Ca şi în multe alte acţiuni de tip „hei-rup” ale poliţiei autohtone, sunetul acestui Gramofon va deveni, peste câteva săptămâni, un hârâit jalnic şi anticul aparat va fi închis.
(TVmania, nr. 24, 12 iunie 2006)