De ce mai există CERF? 2


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Am fost cu Teddy şi colegii lui la CERF 2008. M-am plictisit înainte să intru în pavilioanele tîrgului. Acelaşi decor anost, aceleaşi pliante cu oferte aşezate în tabele de Excel, un afiş elitist al evenimentului pe care nu l-ar înţelege nici Liiceanu, acelaşi miros de mici la intrare.

Care este scopul acestui târg în 2008? Nu este unul orientat spre afaceri, nu este unul pentru jurnalişti, nu este nici pe departe pentru consumatorii „finali”.

Afaceri

În sens fizic, CERF nu este un loc propice discuţiilor de business şi încheierii contractelor. Puţine standuri aveau locuri liniştite unde să poţi primi un eventual partener şi unde să poţi să-i faci o demonstraţie a produselor/serviciilor tale. La standuri nu erau prezenţi şefii companiilor şi nici măcar angajaţi din eşalonul doi, ci puştani şi fete în curul gol care nu cred că ştiau care este scopul lor exact acolo.

Presă

Teddy a încercat să stabilească unele contacte pentru o comunicare viitoare între postul la care lucrează şi companie. A trebuit să asistăm la bîlbîielile unor tineri ingineri care nici nu ştiau exact cine se ocupă cu „piarul” la ei. Cărţi de vizită expirate, numere de telefon scrise cu pixul pe carneţelul jurnalistului, amatorism trist. Evenimentele pentru presă au constat în a le arăta jurnaliştilor produsele despre care ştiau destule lucruri oricum, fără posibilitatea de a le încerca pe deplin („aia nu merge, că nu e semnal”; „nu, la modelul ăsta nu avem opţiunea aia” etc.). Punctul de informare pentru presă conţinea aceleaşi materiale ca şi cele oferite publicului larg, acreditarea era inutilă, nu aveai cu cine vorbi la standuri.

Consumatorii

Nu prea i-am văzut. La standul Romtelecom, Micky de la Şuie mixa singur cu un volum al sunetului care făcea să răsune hala ca o catedrală gotică, la majoritatea standurilor publicul pierdea vremea pe net la calculatoarele conectate, cîteva concursuri de Wii şi PSP de care nu aveau chef nici animatorii. Nu mai ştiu la ce stand erau plasate strategic cîteva fotolii pe care se lăfăiau nişte băieţi care, în timp ce sorbeau un suc gratis la cutie, urmăreau nişte fese feminine mişcîndu-se pe cuburile înalte specifice cluburilor. Asta da tehnologie!

Mă gîndesc cu teamă că ar fi trebuit să acopăr mediatic evenimentul ăsta pentru vreun cotidian! Ce aş fi scos oare? „Cea mai mai mare plasmă?” „Cel mai rezistent laptop?” „Wimax în România?” Sunt subiecte fumate, nu au existat noutăţi notabile şi CERF nu mai are suflu. Marketingul se face altfel în zilele noastre, manifestările de tip circ nu cred că-şi mai au locul. Îi felicit pe actorii de pe piaţă care au decis să nu mai vină anul acesta la CERF, printre care unele lanţuri de magazine IT şi o anumită companie de telefonie mobilă.

Cîştigul meu a fost că am stat cu Teddy şi colegii lui la mici şi bere/suc, la CERF 2008.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “De ce mai există CERF?

  • krossfire

    Cerf si alte expouri de gen mor pentru ca Internetul este la putere. De ce sa ma deplasez la Cerf cand pot sa vad preview-uri online si dupa cateva recenzii competente sa ma duc sa incerc direct in magazin si apoi sa cumpar ?

    Cam asta s-a intamplat cu E3, celebrul expo de jocuri pe PC si Console. Din ce in ce mai putini oameni se inghesuiau si la fel si sponsori astfel ca evenimentul s-a spart efectiv in altele mai mici si mai specializate. De ce sa stai la coada sa te inghesui la cateva device-uri cand poti vedea un preview si juca un demo online ?

  • drskit

    Totusi, e cool sa fii taran si sa intri in masinile expuse, sa-ti bubuie creierii a haus si sa te tragi in poza cu labele pe volan. :D Plus ca vezi tot felul de tipe care mai de care mai dezbracate ale caror membre se termine cu cate un gadget. Ce-a fost cool pentru mine:

    – sa joc tenis de la Wii;
    – sa ma joc leapsa cu soft-ul ala de la webcam care-ti pune coarne cand apari pe monitor;
    – sa ma plimb prin spatele camerelor de luat vederi si sa-mi pun colegii sa pozeze plasma pe care apaream;
    – sa beau 3 doze de cola gratis (chit ca de 0,25);
    – sa mananc snitel de 200 de mii;
    – sa vad un robot-aspirator care de fiecare data cand ajungea pe covor, in loc sa aspire, se intorcea pe cauciuc;
    – sa ma dau 2 metri mai in spate ca sa incapa in poza cea mai mare plasma din lume…inca;
    – sa ma uit cum joaca lumea fotbalul ala de la vodafone fara sa inteleaga de fapt cum functioneaza;
    – sa intrebe aia de la Orange care e firma cu cel mai tare stand si,eu, fiind vizavi, la Dolce, sa urlu ca Dolce.

    :D