(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Săptămîna trecută, au apărut două reviste studenţeşti noi, ambele cu echipe formate din studenţi: InfoCampus şi Stud Life. Paginademedia are mai multe detalii despre cele două publicaţii.
Există un concurs naţional al revistelor liceelor, dar nici vorbă de aşa ceva în lumea studenţească. Aproape fiecare liceu din ţară are revista sa, de multe ori plicticoasă, cu subiecte anacronice şi cu o distribuţie bazată pe obligativitatea liceanului de a o cumpăra.
O constatare: nu există reviste naţionale ale liceenilor şi ale studenţilor în România. Eu cred că nu există pentru că nu putem defini nici cele două comunităţi.
De ce nu se simt uniţi liceenii şi studenţii?
- Şcoala nu-i încurajează. Ne preocupă cursurile, luptele personale, alergătura după salariu. Uităm că şcoală înseamnă şi socializare, grup, alte activităţi decît statul în bancă.
- Societatea pune accent pe individualism. Tinerii se uită în jur şi cască gura la mass-media şi văd acelaşi lucru: „ai grijă de tine!” Nu şi de cel de lîngă tine. Supravieţuieşte, chit că vei supravieţui singur!
- Nu există valori, simboluri comune. Sunt lucruri vitale pentru dezvoltarea unei comunităţi. Cine să le imprime şi cum să-i motivăm pe tineri să le adopte, din moment ce domneşte haosul valorilor în Românica?
Şi enumerarea ar putea continua.
De ce nu există reviste naţionale dedicate celor două comunităţi? Unde este Salut-ul lui George Mihăiţă de pe timpuri?
Nici un trust de presă nu pare interesat de cele două segmente de public. Şi nu am în vedere aici adolescenţii, pentru care există cîteva reviste schinguite, ci tinerii de liceu şi cei din facultate.
Este adevărat, ai nevoie o echipă redacţională tînără, care să simtă spiritul celor două grupuri, care să fie conectată la ce se întîmplă în lumea acestora, care să adopte un limbaj apropiat lor (asta neînsemnînd propagarea englezismelor cretine).
Rămînem încremeniţi: avem reviste ale liceelor umplute cu texte din Wikipedia prost traduse, cu fotografii cu liceeni din străinătate, cu interviuri cu inspectori şcolari şi muzeografi. Hîrtie irosită, totul avînd justificarea unui concurs naţional unde se alege cea mai conformă, cea mai cuminte revistă dintre toate, adică una pentru profesorii de liceu.
Avem reviste ale universităţilor care sunt mai curînd newslettere oficiale, cu informaţii perimate, fără nici un pic de linie grafică, pe care nu le citeşte nimeni.
Şi în acest timp, aceşti tineri acumulează frustrare, gînduri, îşi reprimă inventivitatea şi creaţia. Cui prodest?
Pe de o parte avem imaginea proasta a acestui tip de publicatii (deja au fost enumerate cateva dintre cauzele pentru care nu sunt citite, cauze la care as adauga mentalitatea comunista a multor profesori coordonatori, profesori care prefera sa publice poezii clonate dupa romantici tarzii decat texte pamflet sau epigrame).
Pe de alta parte aveam intrebarea : Cine ar fi interesat ? Daca revista nu contine ”barfe, smenuri, susanale” oare cate reviste ale liceului\liceelor ar avea un public real care sa ofere feedback si care sa incurajeze aparitia numerelor urmatoare ?
Trebuie să facem diferenţa dintre revista liceului şi revista liceenilor. Ideal ar fi să fie aceeaşi. Dar atît timp cît profesorii le coordonează draconic şi se vor publica articole lirice, nu se va întîmpla asta.
Le-am sugerat profesorilor cu care am stat de vorbă să-i îndemne pe lieeni să-şi facă propriile reviste, online. Asta implică ceva efort la început şi o coordonare „din umbră”, mai mult la nivel administrativ decît al conţinutului. Evident, e greu, dar cineva trebuie să facă asta, dacă vrem să evoluăm.
Am vazut incercar pe online dar cu o calitate foarte slaba a scriiturii compensata de importanta pe care si-o dau asa zisii coordonatori.
Pentru o revista online k-lumea e nevoie si de un ”departament tehnic” si de 1-2 editori, nu doar de doritori…din pacate.
Da, ai dreptate. Insa, in Bucuresti exista revista Teen Press, care apare in peste 20 de licee si colegii nationale. Practic este singura revista a liceenilor recunoscuta oficial de ISMB. Asta nu inseamna ca profesorii se implica in ea. Doar elevii au dreptul. Noi nu luam de pe wiki sau google. Totul e facut in gradina noastra. Poate peste vreo trei ani ajungem si pe tara… Tineti-ne pumnii :-)
Felicitări, dar vreau să vă găsesc şi online, nu cu un blog ci o versiune de Web a revistei voastre. Liceenii sunt online, acolo trebuie să mergeţi spre ei. Apropo, un titlu mai românesc poate ar atrage mai mult. Succes!