(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Am aşteptat un timp aseară înăuntru să treacă vijelia, dar sălbăticia oraşului şi treburile mă chemau pe pedale, afară, în ploaie.
Dotare minimală:
- rucsac mic, învelit în sacoşă de plastic, pus pe portbagaj şi legat cu elasticul
- geacă uşoară de tip „foaie de ceapă”, care se face atît de mică încît o poţi purta în buzunar
- şapcă şi glugă
- mănuşile tradiţionale
Am luat-o pe trotuar pe Bd. Elisabeta, unde Hotnews spunea că se blocaseră troleibuze. Aiurea, nu se blocase nimic, ba chiar era liber şi am putut merge pe „piste” şi pe stradă.
Am ocolit cît am putut gropile astupate de apă, dar tot am dat în vreo două, dar cu viteză mică. Problema cu ploaia e că te udă pe picioare cînd pedalezi, dar e doar apă, nu te omoară.
Am mers prudent, cu luminile aprinse, am oprit la semafoare, am ocolit maşinile nervoase din cauză că sunt învinse de apă şi sunt nevoite să stea la celebrele cozi, în timp ce eu avansam voios.
A fost bine. Cînd am ajuns, am şters-o repejor pe Kelly cu cîrpele, insistînd pe amortizarea din faţă. Am uitat de saboţii de frînă, recunosc, care s-au descurcat la fel de bine pe ploaie ca şi pe uscat.
Dimineaţă am pornit din nou, cu o biclă proaspătă şi funcţională. Acum păsările cîntă pe acoperişul blocului.