(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
De-a lungul celor 11 ani de predat, am învăţat să mă obişnuiesc cu dispreţul, ura, criticile gratuite, injuriile, lipsa de respect. A fi prof e un exerciţiu de supravieţuire în România.
Obişnuit să-mi fie terfelită profesia în mass-media şi de către tinerii născuţi după 1989, cu greu recunosc în mediul înconjurător aprecierile şi aspectele bune. Am învăţat că un prof, mai ales unul de facultate, are rar parte de laude, de cuvinte bune din partea semenilor sau de tradiţionalul „mulţumesc”.
Aşa că mesajul următor a picat la ţanc:
Buna ziua, Ma numesc Ion Alina Georgiana. Am vrut sa dau un link catre primul site facut de mine – grafica, html,css.
Fac acest gest deoarece lucrez acum ca grafician si asta in urma unui examen pe care l-am avut cu dumneavoastra in anul II v-au placut foarte mult pozele pe care le prelucrasem.
Peste un an m-am hotarat sa urmez cursuri de grafica si timp de un an am lucrat intr-o agentie de publicitate.
Practic datorez acelui moment directia alesa de mine in privinta carierei si vreau sa va multumesc.
O zi buna.
Îmi amintesc de acel moment. Era un examen la iniţiere în web design. Paginile realizate de studenta respectivă nu erau nemaipomenite, dar fotografiile mi-au atras atenţia. De obicei, studenţii pun în pagină imagini preluate de pe Web, nu se obosesc să-şi prelucreze propriile fotografii, pentru că nu face parte din cerinţele de la acest curs. I-am spus atunci Georgianei că ar trebui să continue munca în domeniul grafic, pentru că mi se pare că are talent.
După cîteva luni, Georgiana a revenit cu un alt mesaj:
Buna ziua!
Am promis ca va voi tine la curent cu lucrarile mele. Va invit sa imi vizitati portofoliul online la www.goyamadesign.com. Portofoliul reprezinta o lucrare in sine deoarece html-ul este realizat de mine.
Va multumesc inca o data!
Dincolo de realizarea concretă a site-ului, gestul a acţionat ca un medicament pentru psihic. Voi ţine minte mult timp aceste mesaje şi mi le voi reaminti atunci cînd voi fi înjurat, bălăcărit, desconsiderat – atît eu cît şi profesia mea.
Un coleg m-a întrebat, oarecum retoric, dacă nu merită pentru astfel de gesturi să continui ce ai început. Nu voi fi modest să spun imediat „da”, dar nu pot ignora faptul că este unul dintre lucrurile pentru care merită să suporţi multe mizerii în viaţă şi să continui să construieşti, trecînd peste greutăţi.
Sunt studenta in anul al II-lea la o facultate de Multimedia Design din Danemarca. Fac programare si grafica si simt ca domeniul asta ma reprezinta cel mai bine.
De multe ori ma amagesc ca am avut pasiunea asta de cand ma stiu, dar ma insel. Am inceput sa am aceasta pasiune in primul an petrecut la FJSC.
Am decis ca vreau sa fiu programator si grafician dupa doar cateva ore in care ne-ai predat PAO si Internet.
Si momentan sunt pe drumul cel bun.
Multumesc.
Suntem multi cei care avem pentru ce sa iti fim recunoscatori…
De-aia n-as fi eu un prof bun. Nu-s obisnuit sa sanctionez tacit sau sa ma abtin foarte mult.
Asa este . Eu am o matusa din partea sotului care este invatatoare de peste 25 de ani . Fata mea cea mare este studenta la medicina acum dar a avut si inca mai are un handicap . Vorbeste greu cu pauze iii si aaaa.Nu a vorbit pina la 4 ani . Greu pentru o mama care mai si lucra sa isi duca fata la gradinita si sa ii se spuna sa isi ia muta acasa ca nu este timp sa se ocupe educatoarea de ea . Dar incet incet ,si-a dat drumul Am avut norocul sa pice la matusa in clasa 1 a .Dar sa nu credeti ca a menajat-o cumva Nu din 6 si 7 nu a scos-o pina intr-a 5 a. Intr-a 8 a dat capacitatea si a intrat a 10 la liceu nostru de aici din Ticleni .Am avut intr-a 8 a un episod imi aduc aminte si acum cu directoarea de la scoala fiind si profa ei de mate . Ma cheama la scola si imi zice
D-na Geo nu stiu ce e cu Vasi cind ii dau lucrari de control ia numai note de 10 face totul la perfectie dar cind o scot la tabla e catastrofa nu scoate o vorba. Nu i-am spus decit atit inseamna ca nu sunteti un bun psiholog .Dupa citeva zile ma cheama iar D-na ati avut dreptate . Am aflat de fata de la alt profesor la care fata avea numai 10 ca nu trebuie sa tip la ea .Si intr-adevar fata stie matematica .LA care i-am spus , oricum VAsi nu va merge din cauza dvs pe linia matematicii cu toate ca ii place ,dar dumneata ai terorizat-o . Fata a terminat prima pe clasa liceul .A avut asa o ambitie ca isi calcula fiecare nota in comapratie cu toti colegii numai ca sa dovedeasca faptul ca muta nu e proasta A intrat la medicina la Timisoara unde este foarte greu mai ales ca a facut profil informatica nu a avut nici in cot nici in mineca cu biologia . Si acum ma suna si imi spune ca se bilbiie dar o incurajes si ii spun sa o ia incet incet sa nu se grabeasca . Si ma suna dupa examen fericita .Am luat 8 su 9 sau 7 sau 6 . Sunt notele ei . Dar faptul ca au fost dascali care au stiut sa lucreaze cu ea psihic pe mine cel putin ma face sa ma gindesc ca profesorii sunt mai mult decit oameni. Am si eu a multumi asa cum a facut-o studenta dvs acelei invatatoare care a avut rabdare sa o indrume pe fata pe calea cartii . Era asa de frustrata citeaodata ca venea plingind si imi zicea ca are d-na ceva cu ea de ii da 6 sau 7 ca parca nu ar fi matusa ei .Dar i-am explicat ca ii va prinde bine in viitor .Si asa a fost . Dupa admitere a cumparat flori si a mers la educatoarea care a refuzat-o si i-a spus Muta a luat la medicina ! Educatoarea a lasat capul jos nu a zis nimic dar fata i-a spus poate si datorita faptului ca mi-ati zis muta m-am ambitionat si am vrut sa dovedesc ceva . Eu oricum va multumesc
Eu fac parte din categoria tinerilor nascuti dupa ’89 si pot spune ca imi dau seama cum mai gresesc uneori.
Totusi, mereu am incercat sa arat respectul cuvenit profesorilor, chiar daca parerile mele erau diferite. Asa am fost crescuta.
Singura persoana careia i-am multumit a fost profesoara mea de franceza din generala. Pe tot parcursul anilor in care ne-a predat, nu am putut sa o sufar. Era prea severa. Era prea dura cand venea vorba de note. Cand am ajuns la liceu si mi-am dat seama ca sunt mai buna decat toti la franceza si ca pot participa la olimpiade si concursuri, am fost sa ii multumesc si m-am tot dus cam in fiecare an de liceu.
Si, ca sa termin pe o nota mai… haioasa, vreau sa va las linkul de la o melodie care se leaga de acest subiect (bine, se refera la liceu, dar problemele sunt cam aceleasi…). Sper sa va amuze: http://www.youtube.com/watch?v=XaTsXvTJcEs
La un examen desfasurat zilele trecute mai multi studenti au cerut foi in stanga si in dreapta sau „macar un colt de foaie”, insa nimeni (din jurul lor) nu le oferea sau nu avea ce sa le ofere. Le-am dat unora (cate foi am avut la mine…) cu precizarea ca nu vin la discoteca.
Replica: „pai ni s-a spus, de cele mai multe ori sa venim fara foi, numai cu pixul”.
Raspuns: „La facultate vii pregatit sa iei notite, sa scrii – indiferent daca ai examen sau nu. Mai mult, si la discoteca, daca mergi, ai nevoie de o foaie pe care sa notezi un nr. de telefon :)), ca poate bateria telefonului se descarca”.
Replica: „Ete da, ma descurc io”.
Raspuns: „Observ”.
Asa ca multumescul profesorului depinde, in primul rand, de educatia celor care decid sa urmeze o facultate (in cazul invatamantului superior).
foarte interesanta povestea ta, mihaela /:)
e asa usor sa multumesti in zilele noastre :)
cand eram mai mica si.. chiar si cand am mai crescut… scriam tot timpul scrisori catre autorii ale caror carti ma impresionasera, de la oisteanu la paul goma si incercam uneori sa gasesc o adresa la care sa le trimit dar nu gaseam niciodata. am avut in facultate un profesor care vorbea atat de frumos despre autorii pe care ii preda, despre cartile lor, ca.. pur si simplu plangeam la fiecare curs :)))
am vrut de atatea ori sa ii multumesc ca.. exista, ca preda, ca n-a luat-o razna printre atatia si atatia studenti care cascau la orele lui sau se jucau x si 0 si asa mai departe, mi-l amintesc si acum cum intra in clasa si stingea o parte din lumini si isi dadea jos din cap palaria lui demodata si numea un autor caruia aveam sa-i citesc in urmatoarele luni operele complete… si lui si altui profesor care intre timp a murit, din pacate..
dar pur si simplu nu aveam cum sau unde.
Am terminat Jurnalismul la FJSC şi l-am avut profesor pe domnul Hari Popescu (căruia nu cred că mi-aş permite să-i spun TU fără să mi se permită, chiar dacă suntem de aproape aceeaşi vârstă – aviz Ancăi), care a fost unul dintre profesorii buni. Din păcate, nu-i consider pe toţi la fel şi mă întreb ce caută unii în învăţământ. Nu-i vorbă, sunt profesionişti pe segmentul lor, dar NU ştiu să predea.
Marian Petcu, Mihai Coman, Ferenc Vasas sunt doar câteva nume pe care le asociez cu ideea de profesor, pentru că la cursuri sau la seminarii chiar învăţ ceva. Dacă aş avea de ales… Nu poţi pune aceeaşi etichetă pe toţi profesorii. Chiar dacă uneori aveam momente în care îmi venea să mă dau cu capul de birou de plictiseală şi de nemulţumire că profesorul nu poate să ne ofere altceva decât la cursul precedent, niciodată nu mi-aş fi permis să judec un profesor, măcar datorită faptului că are nişte ani în plus faţă de mine şi datorită experienţei pe care eu nu o am.
ce mica e lumea! o stiu pe Georgiana… am lucrat 2 luni la un ziar [fantoma].
avea talent la scris. Acum 1 luna sau doua am discutat cu ea pe messenger si mi-a arata portofoliul ei.
M-am bucurat pt ea.
Acum aflu cum s-a decis sa isi schimbe cariera.
Va felicit.
ps: nu scriu cu diacritice. Nu am scuze. pur si simplu nu vreau sa scriu cu diactitice deoarece scriu mult prea greu.
Încă o dată vă multumesc domnule profesor :)
Mi-ați dat încă o lecție, chiar și după ce am terminat facultatea. Realizez cât de mult contează un gest făcut. În acest caz fiind vorba despre un gest sincer și fără niciun alt interes, decât acela că ați putea fi bucuros să aflați că aveți puterea să schimabați destine.
Oricum sunt convinsă că mulți studenți au motive să vă mulțumească, dumneavoastră și multor profesori, dar uităm de multe ori să facem acest lucru pentru că preferăm să dăm mai multă importanță unei note proaste sau unui moment „nefericit”
Vă mulțumesc și vă doresc să fiți fericit în continuare predând, deoarece acest lucru este cel mai important și pentru dumneavoastră și pentru studenți!
Adevarul e ca stim si noi foarte rar sa spunem Multumesc :-) D-aia eu am facut o pagina speciala pe blog pentru asta ;-)
Bogdan (care nu l-a avut profesor pe George, dar l-a vazut predind) :-)