(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Mi-a rămas în minte ce ne-a spus Iana Matei la un training la CJI despre reflectarea în presă a sănătăţii mintale: focalizaţi-vă pe agresor în articolele voastre, nu pe victimă!
Cu alte cuvinte, victima nu are nevoie de stigmatizarea la care e supusă prin dezvăluirea identităţii ei în presă, în timp ce agresorul se bucură bine-mersi de binefacerile sistemului juridic care-l consideră nevinovat pînă la proba contrarie.
Atitudinea cred că poate fi extrapolată la comportamentul românilor. Dar mai întîi cîteva schiţe de viaţă.
- O mare agenţie de publicitate din România copiază o reclamă la Mercedes pentru a o aplica la Ursus. Semenii noştri îi caută justificări agenţiei româneşti, uitînd că fapta este reprobabilă.
- Unii semeni ai noştri scriu greşit româneşte, adică fără diacritice, în online şi în offline, deşi din punct de vedere tehnic este posibil să scrii corect în cele mai multe cazuri. Românul nostru îi caută justificări semidoctului, în loc să încerce să-l facă să scrie corect.
- Top Gear ne critică pentru drumurile proaste, lipsa de obiective turistice şi plictiseala care-l copleşeşte aici pe orice străin. Îi criticăm şi noi pe ei, în loc să ne schimbăm.
- O tînără este agresată fizic undeva noaptea. Masculii comentatori din online-ul românesc o acuză pe femeie că nu avea ce căuta noaptea pe acolo, în loc să încerce să-l identifice pe agresor pentru a-l linşa.
- Mutu bagă în el droguri care să încerce să mai strîngă un dolar cinstit, deşi este o epavă din punct de vedere sportiv. În loc să considerăm reprobabil acest gest, îl căinăm şi ne prefacem că a luat medicamente de slăbit.
Schimbarea vine printr-o simplă întoarcere la 180 de grade.
- Să condamnăm civic agresorul, să ocrotim victima.
- Să recunoaştem cu toţii că nu e deloc în regulă să copiezi o reclamă şi să ceri sute de mii de euro pe ea. Să ne învăţăm limba, atît cît a mai rămas din ea.
- Să recunoaştem că avem o ţară lăsată de izbelişte şi să-i obligăm pe îmbuibaţii noştri aleşi să treacă naibii la treabă.
- Să le dăm cu spray în ochi teribiliştilor care se iau de femei pe stradă.
- Să fim cu toţii de acord că un sportiv nu are voie să ia stimulente artificiale pentru a-şi îmbunătăţi performanţele.
Hai să ne focalizăm pe cei care nu ne lasă să ne schimbăm, pe cei care ne fac ţara de rîs şi pe nonvalori. Să-i tocăm mărunt pînă cînd nu vor mai îndrăzni să ridice nasul din noroi. Ce ziceţi, încercăm?
Of, cita dreptate aveti.
Eu in `90 ma gindeam, ce bine, o sa vina marile trusturi de presa, o sa faca presa adevarata, ce bine o sa fie. Ei, e bine pe dracu` si ce presa fac astia… mai ales astia tineri… e scandalos…
he-he…vorbim aici de lucruri sfinte – adică de schimbarea mentalităților și percepțiilor. eu nu mi-aș face mari speranțe
Ahh, cand dau de oameni tineri care inca gandesc asa imi vine sa ma dau cu capul de bordura. Degeaba le explici ce si cum pentru ca ei tot asa o tin. Ehh, noi sa fim sanatosi. :)
Frumos articol!
Mă bucur să mai văd un asemenea apel către civism, onestitate, bun-simţ şi curaj.
Trist este că majoritatea celor care sunt chemaţi să condamne păcatele lumii de azi este prea comodă şi totodată grăbită.
Se pare că ai noştri tineri (bănuiesc că lor vă adresaţi preponderent) se-ncadrează în generaţia „instant”…Nu au răbdarea de a face lucrurile „comme il faut”.Trăiesc „fast”, iubesc „fast”, învaţă „fast” şi uită „fast”.
Oricum, speranţa moare ultima.
io zic să începem prin a le da cu spray în ochi bădăranilor. cu toate că mie mi-ar fi frică să nu-i orbesc/ să nu scoată ei pumnul înainte să scot eu sprayul. plus că dacă sunt mai mulți n-ai ce să le faci.
@ simina
e fain la polonezi cu castrarea chimică a violatorilor :)
îu;)) e fain, da. cu toate că în zilele noastre pedeapsa (în generl) e privare de drepturi, nu intervenție asupra corpului.
Apropo…http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Targu-Jiu-_Batjocorita_de_bunic_0_202780263.html . N-a fost suficient ca bietul copil trece printr-o drama, s-a trezit Adevarul sa-i publice fotografia si sa-i dezvaluie identitatea.