(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Nu fac prozelitism, nici nu m-aş pricepe la aşa ceva. Spun asta de la început ca să nu sară vreun mic Florian Bichir cu gura. Dar mi se pare că slujbele şi cîntecele bisericeşti creştin-ortodoxe sunt plictisitoare şi nu respectă logica iubirii faţă de Dumnezeu, ci celebrează tristeţea, moartea şi disperarea.
Prohodul este unul dintre puţinele cîntece religioase care-mi plac cu adevărat, pentru că este o îmbinare între cîntec de înmormîntare şi speranţă. Acolo aflăm cum a murit Isus, cum va fi îngropat, dar ni se dau indicii despre viitorul celor care-i vor urma învăţăturile, un viitor plin de speranţă. În rest, e tristeţe în cîntecele de slujbă la creştini-ortodocşi.
Am tot fost la slujbe în biserici creştin-ortodoxe, pînă la nivelul la care cunoşteam secvenţele ritului, paşii mesei şi dădeam în gînd răspuns preotului. Sigur, e un ritual, trebuie urmate anumite cutume, însă totul este sacadat, pare că trebuie spus şi că trebuie cîntat, nu vine firesc acea înşiruire. La asta contribuie poate şi atitudinea evlavioşilor din biserică, adesea plictisiţi, interesaţi să-şi admire hainele, bîrfind în timp ce preotul împrăştie aroma de tămîie ş.a.m.d.
Departe de mine de a spune că e foarte variată mesa catolică sau că sunt fascinante ritualurile evreilor. Dar parcă iubirea de Dumnezeu ar trebui exprimată prin cîntece vesele, ritmate, prin versuri care să exprime realităţi, nu doar dorinţe şi frustrări.
Unii spun că o soluţie ar fi un lider spiritual carismatic care să inspire dinamismul, fără a afecta preceptele religioase de bază. Dar cine să fie el în epoca modernă, dominată de tehnologie, fără a fi acuzat de blasfemie? Există în ţară un Mesia cu trăsături de cyborg din punct de vedere spiritual?
dorinţe şi regrete? dar de recunoştinţă ce spui? Nu ştiu cati dintre oameni ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce au, dar eu o fac aproximativ in fiecare seara. Nu merg la biserica şi nu cred în ea pentru că mi se pare că în ziua de azi totul a devenit o glumă, o batjocură, dar cred în Dumnezeu… El e peste tot, nu tre sa ma duc într-un loc anume să mă rog la el sau să îi cer iertare.
Eu nu iau numele Domnului în deşert, dar dincolo de cuvintele mari preluate nemestecat din Biblie, ce-mai mai poţi spune despre Dzeu? Şi Internetul e peste tot, care e diferenţa dintre cei doi? Explică-mi, vreau să mă schimb, să mă integrez, să fiu.
Cum poţi să compari Internetul cu Dumnezeu ? :)) Sau ma rog, poate e o legătură… presupun că a merge la biserică ca să te rogi, e echivalentul cu a merge la internet cafe/birou să accesezi internetul :)) Hahahaha… Oricum nu îţi explic mai mult deoarece îmi pare ironic răspunsul tau şi nu incerc sa schimb pe nimeni, fiecare cu convingerile lui, eu doar mi-am spus părerea, aşa scrie pe buton :D
E o mare diferență între internet și Dumnezeu. Internetul este condus de oameni, în cazul lui Dumnezeu e invers: El îi conduce pe oameni. Mă opresc aici, orice comparație între Dumnezeu și internet mi se pare inutilă, puerilă.
Cât despre ultimul paragraf al acestui articol, chiar și acei ”unii” pe care i-ați citat au dificultăți în a adapta muzica pentru că o linie de demarcație între muzica sacră și cea profană trebuie să fie păstrată. Oamenii nu trebuie să adapteze muzica după gustul lor, ci să-și adapteze gustul după muzica cu adevărat sacră, de laudă la adresa lui Dumnezeu.
Lexis, puteai folosi argumentul lui Alex. B, deşi eu cred că biserica şi clericii burtoşi conduc oamenii, nu Dumnezeul universal.
Evident, e şi puţină ironie, doar sunt om, nu călugăr, eventual cu unele lecturi în plus faţă de un pustnic.
Alex B., eu cred că biserica trebuie să se adapteze vremurilor, fără a face compromisuri de la fundaţia sa. Cum face cea creştin-ortodoxă, unde nu se mai respectă de mult împărţirea femei-bărbaţi pe zone în biserică. Şi chiar nu e o problemă dacă o femeie intră machiată şi neacoperită, dacă se numeşte Monica Columbeanu. Unde, dacă eşti politician, ajungi în primul rînd, să iei lumină de la sursa numită patriarh. O biserică modernă deci.
Era prea evident argumentul pe care l-a dat Alex B, am vrut să fiu şi eu originală. Oricum, nu cred că ironia ţine de omenie, cât de inteligenţă. Mi-a plăcut şi se putea chiar mai bine :D
@George Hari, ați spus: ”eu cred că biserica trebuie să se adapteze vremurilor, fără a face compromisuri de la fundaţia sa” Nimic mai adevărat, sunt perfect de acord. Biserica trebuie să funcționeze ca și Coca-Cola: să schimbe ambalajul (în funcție de contextul vremii) și niciodată gustul(fundația).
sunt ortodox, nu stiu cat de practicant, dar personal, imi plac mai mult cantecele de la catolici. am nimerit la un moment dat, la un botez, o interpretare a Ave Maria, de mi-au dat lacrimile. am zis atunci „astia lovesc sub centura” :)