E-BOOK Zealot: The Life and Times of Jesus of Nazareth – Reza Aslan 2

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 13 min)

Ideea cărții lui Reza Aslan nu este una nouă. S-a mai scris despre Isus din punct de vedere istoric. Dar în volumul Zealot: The Life and Times of Jesus of Nazareth, sunt două demersuri originale:

1. Încercarea de a explica de ce sunt atît de puține dovezi scrise despre Isus – omul, adică dovezi non-canonice, scrieri care să fie calificate drept documente istorice, nu documente de lucru teologice.
2. Plasarea activității lui Isus în contextul unei Palestine a primului secol cutremurate de o scenă politică incertă și de un val de revoluții mai mult sau mai puțin puternice asupra cuceritorilor romani.

Cartea aceasta este rezultatul a 20 de ani de studiu al Noului Testament și al începuturilor mișcării creștine. Ea folosește sute de surse de toate felurile – cărți, enciclopedii, articole din presa științifică – și are un spirit interdisciplinar formidabil, copleșitor pentru cititorul care nu are exercițiul cercetării academice.

Reza Aslan este doctor în sociologia religiilor și prima lui carte, No god but God: The Origins, Evolution, and Future of Islam, a fost un bestseller internațional și a fost tradusă în 13 limbi. A fost o carte desemnată de Blackwell drept una dintre cele mai importante 100 de cărți ale acestui deceniu. Volumul de față vine în continuarea unei preocupări mai vechi a lui Aslan, de pe timpul cînd își pregătea doctoratul: cine a fost Isus ca om, nu ca simbol și obiect principal al unei religii mondiale.

Nevoia de conflict în mass-media

Am dat de această carte printr-unul dintre acele clipuri video amuzante virale de pe Facebook: autorul era întrebat de o jurnalistă de la un post american de televiziune de ce un musulman ar fi interesat să scrie o carte despre Isus. Reza Aslan, născut în Iran, încerca să-i explice că el este în primul rînd un cercetător, un profesor doctor în sociologia religiilor și că este datoria lui să scrie despre lucrurile pe care le consideră importante, indiferent de credințele sale religioase. Jurnalista americană, în mod evident fără să posede instrumentele intelectuale necesare disocierii dintre persoană și profesie, insista cu întrebarea. Pentru ea, a fi musulman probabil anula orice interes, fie el și scolastic, în personalitatea lui Isus.

Nu vă așteptați la o biografie a lui Isus, deși cartea urmărește o mare parte din firul cronologic al mișcării creștine timpurii. Pentru mine însă, este un volum plin de revelații, avînd în vedere că sunt un creștin botezat după naștere și că am practicat mult timp religia alături de bunicii mei. Este o carte echilibrată, analitică, plină de nuanțe care însă este posibil să scape unui cititor ce nu posedă un background cît de cît interdisciplinar.

Răspunsuri grele la întrebări ușoare

Pe scurt, răspunsurile la întrebările din cele două demersuri pe care le-am amintit la început sună cam așa:

1. S-a scris puțin despre Isus pentru că el a fost doar unul din sutele de personaje care au încercat să adune mici armate de adepți cu ajutorul cărora să facă o schimbare. Era o perioadă în care tensiunea urca treptat, în care frustrările se acumulau în sufletele oamenilor, în care romanii încercau să civilizeze cu forța. Isus a fost un zelot, un luptător de guerilă am putea spune. A nu se confunda cu partidul Zeloților, o mișcare militantă care a apărut mai tîrziu decît momentul în care Isus a început „să facă valuri”, o grupare care a pornit una dintre cele mai sîngeroase revoluții împotriva Romei.

Cea mai timpurie și de încredere pomenire a lui Isus într-o sursă non-biblică vine în lucrarea lui Iosif Flaviu, istoricul evreu din secolul I. Într-un scurt pasaj din „Antichități iudaice”, Flaviu scrie despre un înalt preot evreu numit Ananus care, după moartea guvernatorului roman Festus, a condamnat pe nedrept la moarte prin lapidare pe un anume „James, fratele lui Isus, cel pe care-l numesc ei mesia”. Apoi povestea se mută către Ananus și nu revine asupra acelui frate.

Evangheliile au fost scrise după moartea lui Isus, unele cu mult timp după acest moment. Lor li s-au adăugat tot felul de documente non-canonice, scrisori și colecții de ziceri. Contradicția dintre multe informații din aceste scrieri demonstrează că evangheliile au fost create cu scopul de a-l transforma pe Isus din revoluționarul acelor timpuri, din evreul naționalist, într-un lider spiritual care nu avea nici un interes față de lucrurile pămîntești. Acela putea deveni Isus pentru romani.

Să nu uităm că evangheliile au fost scrise de oameni educați (nu chiar de cei care le poartă numele, pentru că obiceiul era de a le scrie „la mai multe mîini” dar de a păstra numele inițiatorului), pentru un public educat sau cel puțin știutor de carte, format în principal din romani și din evrei din diaspora. Evangheliile au fost atît de bine scrise pentru acest public țintă încît împăratul roman Flavius Theodosius a făcut din creștinism religia oficială a statului și astfel s-a născut ceea ce cunoaștem astăzi drept religia creștin-ortodoxă.

2. Există doar două fapte istorice despre Isus din Nazaret pe care ne putem baza:

a. Isus era un evreu care a condus o mișcare evreiască în Palestina începutului de secol I
b. Roma l-a crucificat pentru asta

Cele două fapte luate izolat nu ne arată cu adevărat cine era Isus. Dar punînd aceste întîmplări cu contextul istoric, putem deduce cine a fost acest tînăr revoluționar și-i putem construi o imagine poate chiar mai exactă decît cea zugrăvită de evanghelii.

Din Nazareth către Ierusalim

Este evident că Isus a fost un țăran din Nazaret, care în tinerețe a avut ocazia de a lucra în orașe și astfel de a intra în contact cu realitățile istorice crude. Ele l-au determinat să ia atitudine și să încerce să racoleze semeni alături de care să înceapă o serie de predici itinerante care, în final, să ducă la o schimbare, la o revoltă cu adevărat semnificativă. Revolta nu s-a întîmplat însă în timpul vieții lui, nici imediat după moartea lui.

Isus a avut o mulțime de concurenți, mulți dintre ei figuri la fel de carismatice ca el. Se autonumeau mesia, regi, împărați, fii ai lui Dumnezeu și urmau cam aceeași schemă de lucru: predici, proorociri, acte magice.

Spuneam că mi s-a părut o carte echilibrată, lucrată științific, dar nu pot să nu remarc anumite ironii ale autorului presărate pe ici-colo. Nu sunt deranjante, ba chiar ele fac lectura mai savuroasă.

Una dintre ele se referă la modul în care Reza Aslan consideră că Luca insistă asupra explicației despre locul nașterii lui Isus. În evanghelii, el este „Isus din Nazaret”, nu „Isus din Betleem”. Luca inventează un recensămînt comandat de Caesar Augustus pe toate teritoriile romane, ceea ce i-a determinat pe Iosif și Maria să meargă la Betleem, locul lor de baștină, pentru a fi numărați, în timp ce Maria era însărcinată. Acest recensămînt nu apare în nici un document istoric și nici nu pare verosimil, deoarece romanii depindeau de taxele colectate de la țărani și nu i-ar fi pus pe drumuri săptămîni întregi, timp în care aceștia n-ar mai fi lucrat și deci n-ar mai fi produs nimic.

Ironia constă în faptul că autorul observă insistența lui Luca: după ce evanghelistul spune despre recensămîntul din zona administrată de Quirinius, guvernatorul Siriei, Luca se simte dator să adauge că deplasarea familiei lui Iosif era necesară deoarece Iosif „era din casa şi din neamul lui David” (Luca 2:4), de parcă orice cititor al evangheliei sale ar trebui să înțeleagă de ce Isus a fost mereu „Nazarineanul” și nu „Betleeanul”.

De ce zelot? Pentru că a fi zelot însemna o adoptare strictă a Torei și a Legii, un refuz de a-l servi pe stăpînul străin, de fapt de a servi orice stăpîn uman și o devoțiune fără tăgadă arătată suveranității lui Dzeu. Deci cum ar fi putut Isus și adepții săi să nu fie zeloți, din moment ce erau nevoiți să plătească taxe pe producție, să răspundă juridic în fața romanilor și să-și vadă pămînturile patrulate de soldați indiferenți la obiceiurile străvechi?

Cu mintea deschisă

Din cartea Zealot: The Life and Times of Jesus of Nazareth, am aflat o colecție de lucruri demne de a fi studiate mai mult. Iată cîteva care mi-au rămas în minte:

• Pilat din Pont nu era nici pe departe omul scindat de lupta dintre datorie și emoție. A fost unul dintre guvernatorii care au omorît fără scrupule cei mai mulți evrei din teritoriile ocupate. Nici vorbă să se fi spălat pe mîini de vina de a-l condamna la crucificare pe Isus și de a lăsa decizia în sarcina poporului!
• Spre deosebire de ceilalți predicatori, Ioan Botezătorul a oferit oamenilor ceva nou: promisiunea Împărăției lui Dumnezeu. Această simplă promisiune a aprins din nou speranța și a atras către ideologia botezătorului mulți oameni, spre disperarea lui Irod Antipa. Cu toate acestea, evangheliile au încercat să-l plaseze pe Ioan pe o treaptă inferioară față de Isus.
• Hoarda de vindecători nu constituia o excepție în acele timpuri. Atitudinea față de magie era una înțelegătoare, dar oamenii nu acordau atenție decît minunilor cu adevărat remarcabile, nu simplelor acte de vrăjitorie datorate coincidențelor sau fenomenelor naturale pe care mintea unor lucrători ai pămîntului needucați nu le puteau explica.
• Cheia în înțelegerea personalității lui Isus și mai ales a concepției sale despre el însuși constă în explicarea secretului mesianic. Conform evangheliilor, Isus nu și-a dezvăluit identitatea sacră decît în momentul „procesului”, cînd a recunoscut că este mesia.

Unul dintre lucrurile care fac această carte fascinantă constă în comparațiile constante între evanghelii și între evanghelii și alte scrieri non-canonice sau documente istorice. Pentru un creștin, aceste comparații sunt revelatoare, cu condiția ca cititorul creștin să se înarmeze cu răbdarea de a duce pînă la capăt raționamentele autorului și a se dezbăra pentru o clipă de doctrina religioasă.

Concluzia lui Reza Aslan este una revigorantă: dacă l-am cunoaște mai bine pe Isus cel istoric, am considera că este un om în care putem crede, o persoană plină de înțelepciune nativă, care putea inspira milioane de oameni chiar în acele timpuri. Cu alte cuvinte, necunoașterea detaliilor istorice despre omul Isus ne face mai săraci spirituali în însăși credința creștină. Aici este spațiu de discuție, de interpretare, de meditație și mai ales de cercetare științifică.