(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)
Din suplimentul Timpul liber al cotidianului România liberă, un material de Cristian Curus, cu participarea mea şi a Terezei Vâlcan. Fotografii de Zoltan Lorencz (making-of al shooting-ului pe Facebook şi pe site la Zoli).
Cristi:
Este vară şi sportul ne poate face bine tuturor. Ce aţi zice de mers cu bicicleta prin oraş sau prin zonele muntoase şi puţin mai răcoroase ale ţării. Pentru a vă înbia un pic i-am „convocat” pe doi împătimiţi biciclişti – Tereza Vâlcan şi George Hari Popescu – să vă vorbească despre pasiunile lor: bicicletele şi mersul pe bicicletă. Tereza – fostă corporatistă şi actuală directoare a unei agenţii de PR, şi George Hari – profesor în cadrul Universităţii din Bucureşti, folosesc mersul pe bicicletă pentru a evada din mediile în care lucrează! Ei spun că toţi ar trebui să facem acelaşi lucru.
Tereza:
Pe mine, spre exemplu, mersul cu bicicleta mă binedispune. De multe ori, e mai bun ca o cafea de dimineaţă. În drum spre serviciu, îmi iau doza de energie din pedalat. Îmi place să practic ciclism de şosea sau MTB pentru ca este un antrenament fantastic pentru puterea minţii. Cât de rapid poţi să pedalezi, câţi kilometri poţi să parcurgi, cât de bine poţi înfrunta obstacolele – toate acestea ţin în primul rând de capacitatea de a ne învinge limitările ce ţin de noi înşine (sau poate convinge).
Antrenamentul de biking poate fi dureros şi extenuant, însă te ajuta să îţi depăşeşti limitele. Aceleaşi principii se aplică şi în business – să dai mai mult, să poţi mai mult, să dai un randament mai bun. Concentrarea necesară pe bicicletă, mai ales în cadrul unei competiţii, mă ajută foarte mult să imi „antrenez” mintea pentru business. Atunci când merg cu bicicleta, am o mulţime de idei şi inspiraţie.
Eu:
Conştientizează românii ideea că unii vor să circule pe două roţi? Noi nu avem o educaţie în acest sens…
G.H.P: Nu, nu conştientizează, aşa cum românii nu conştientizează multe. Am constatat că poporul nostru se schimbă prin două metode: prin acordarea de recompense (vezi găleţile, peştii, micii, tricourile acordate de alegeri) sau prin pedepse (vezi scăderea salariilor şi a pensiilor). Nu se poate face educaţie sistematică la noi, dar se poate urla şi gesticula. Trebuie făcute gesturi mari în ceea ce priveşte folosirea bicicletei în oraş – critical mass, blocarea circulaţiei, lobby masiv la autorităţile locale etc. Restul plimbărilor în grup sunt poezii.
Mai multe poveşti şi gînduri despre Bicla.ro veţi găsi în materialul de pe site-ul RL.