Cum m-am drogat prima oară 3

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

O dimineaţă răcoroasă în Amsterdam… Mai am pentru cîteva ore bicicleta închiriată şi am şi nişte planuri. De mers acolo, de văzut ailaltă. Dar nu pot pleca din Amsterdam fără să gust din plăcerea libertăţii aproape totale, din tradiţia olandeză a veseliei induse.

Problema este că nu fumez. O pasăre mi-a şoptit însă că aş putea găsi ciocolată bună de pus lîngă cafea la micul-dejun. Dar nu ciocolată de la supermarket şi nu cafea de la cafenea. Cu instrucţiunile printate din Google Maps în mînă, explorez străzile înguste şi mă strecor cu bicla Batavus printre canale.

Nenea de la tejghea răsuceşte o ţigară pentru două fete aflate la coadă în faţa mea. Îmi spune că n-au avut niciodată ciocolate de vînzare, dar că la cofee-shop-ul de vizavi aş putea găsi prăjituri. Corect! Prăjiturile tronează pe tejghea: muffin şi cake, 6 euro bucata. Mă aprovizionez.

Sfat: nu mîncaţi prăjitura cu… susan înainte de a porni la drum. În timp ce mestecam, citeam pe pungă: „aşteaptă o oră pentru a vedea efectele”. Iar efectele s-au nimerit să apară exact cînd trebuia să car bagajele.

Spectacolul a fost cam aşa:

Faza 1. În faţa ochilor coboară o perdea neagră. Prin ea îşi fac loc dîre de lumină. Dacă poţi să rîzi, acum e momentul. N-ai nevoie de bancuri pentru asta.

Faza 2. Ameţeală. Ca şi cum ai fi băut coniac pe stomacul gol. Partea bună a fost că mîncasem un sandviş dimineaţă.

Faza 3. Respiri mai greu, transpiri, ţi-e sete. Gesturile îţi devin mai lente, ai tendinţa de a face multe pauze şi a contempla lumea, fără să acţionezi.

Faza 4. Te gîndeşti să stai întîns în pat, să te relaxezi. Îţi e puţin teamă să interacţionezi cu omenii, dar te descurci bine cînd vorbeşti.

Faza 5. A fost preferata mea: auzi foarte tare zgomotele slabe şi nu le auzi pe cele asurzitoare. O folie de plastic cu hîrtie în ea care a căzut pe jos s-a auzit ca şi cum ar fi pocnit un pistol cu capse. Te gîndeşti că poţi da vina pe oboseală, în fond e dimineaţă devreme şi cari bagaje.

Fazele se succed cam în această ordine şi unele dintre ele revin. Setea parcă e constantă, plus regretul că n-ai mîncat prăjitura cînd erai într-un mediu mai agreabil, nu în tren şi la aeroport. Un mic sfat: caută-te în buzunare şi aruncă eventualul ambalaj al prăjiturii. Atunci cînd, la filtrul de securitate, te-ar pune să-ţi goleşti buzunarele, nu ar da bine să se vadă celebra frunză pe un ambalaj.

Am găsit ciocolată, acadele şi bomboane la tarabe în piaţă, dar ele n-au nici o legătură cu savoarea naturală a… susanului.

Nu simt nevoia de altă prăjitură, n-am vomitat, n-am regretat. Mă bucur că am gustat, am mai bifat un lucru de făcut în viaţă, nu-i aşa? A fost o amintire plăcută de la Amsterdam.