Au băgat murături şi feţe de masă albe la cantină 1

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)

Cînd m-am dus azi să mănînc la cantină, pentru a sărbători susţinerea unui nou referat la doctorat, am fost surprins de decorul schimbat: ceapă şi porumb agăţate deasupra tejghelei, borcane imense de murături frumos aranjate, flori pe mese. Ba chiar au fost schimbate şi feţele de masă şi erau albe!

Dintre cele trei cantine din „campusul” Leu, o aleg de obicei pe cea „din spate” pentru că acolo vine mai puţină lume şi e mai bine aerisită. Astfel că pot ţine apoi orele fără să saliveze studenţii din cauza mirosului de mîncăre gătită impregnat în haine.

Mîncarea e bună, n-am avut probleme. Există acolo şi un sector pentru fumători, pe şestache, pentru că de fapt fumatul nu e permis. Pe timpuri, cînd eram mic student, acolo ne adunam între cursuri (în timpul „ferestrelor”), pentru a ne face temele în echipă sau pentru a face un şeptică, tot în echipă. În acelaşi sector se organizau campionate de rummy, tot pe vremuri.

Am asezonat ficăţeii cu pilaf de azi cu un castron de murături proaspete. Gustul a fost exact cel pe care l-aş descrie drept „perfect” (sper să nu citească mama textul ăsta). Gogonele nu foarte acre, alinate cu ulei, tăiate în bucăţi mici, ferme şi scîrţîitoare în dinţi. Printre ele, cîte o rondelă de morcov, bonus pentru gust şi culoare.

Doamnele angajate ale cantinei, frumos adunate într-un colţ al sectorului de servire, mi-au explicat că ele însele au pus la murat legumele şi că pot face asta şi acasă la oameni, la cerere şi contra unei mici plăţi. Dacă vrei cantitate mică, vii cu legumele vrac la cantină şi le iei murate în borcane după cîteva zile.

Am mîncat bine, m-am informat cum merge industria murăturilor şi am plecat promiţînd că mă întorc cu o funie de usturoi, pentru a fi agăţată la tejghea. Aşa, preventiv, ca de Sf. Andrei.