CĂRȚI + AUDIO Topul 10 al cărților din 2015, de băgat în seamă și răsfoit în liniște


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 18 min)

Am citit cîteva cărți în 2015, dar n-am făcut niciodată statistici. Mă bucur că am avut timp pentru această veche îndeletnicire a omului. Ca să aduc ceva în plus, am înregistrat din majoritatea cărților unele fragmente audio, pe care le găsiți grupate într-un playlist la Soundcloud.

Acest top este unul subiectiv, dar cuprinde volume care m-au impresionat, care au produs valuri și discuții sau care au fost premiate. Nu toate aceste cărți au apărut în 2015, eu doar vi le (re)aduc în atenție și vă ofer astfel și idei de cadouri în acest sezon.

Lectură plăcută!


10. “Marea spovedanie a brokerului fugar” de Cristian Sima

Autorul dezvăluie în cartea sa cum funcționează un sistem putred, o pînză de păianjen a corupției, minciunii, înșelătoriei și semidoctismului. În prima parte, Sima povestește cum a ajuns să se joace cu Bursa încă de tînăr, după ce trece de perioada copilăriei și a adolescenței și apoi îi ia la bani mărunți pe cei care ne-au condus sau ne conduc țara. O parte din milioanele de euro cîștigate pe căi necinstite i-au fost date lui Sima ca să fie înmulțite. Banii s-au întors înzecit la proprietari, dar la un moment dat „baby broker“ a început să piardă pînă cînd n-a mai avut altă soluție decît să fugă de cei pe care i-a „sărăcit“.

Creditul bancar, mai ales creditul cu buletinul, acordat în perioada boom-ului imobiliar, reprezintă legarea de glie a clasei de mijloc, la fel ca iobăgia Evului Mediu, cu singura deosebire că actualii datornici, spre deosebire de iobagi, s-au legat singuri de glie şi le e prea frică să-şi rupă lanţurile atâta timp cât liniştea efemeră a cotidianului va domni peste viaţa lor. Când datorezi băncii 80% din veniturile pe care le realizezi, nu îţi poţi da demisia, nu poţi să-ţi contrazici şeful, nu poţi evolua. Pierderea locului de muncă şi negăsirea unuia mai bun în maximum trei luni va determina banca să te execute şi să-ţi vândă activele, care și ele săracele valorează doar o mică parte din ceea ce ai de plătit. Te vei regăsi fără casă şi cu datorii la bancă, adică mai rău decât ai intrat. Practic, fără să-ţi dai seama, ţi-ai ipotecat viitorul. Ți-ai pierdut libertatea şi nu ai curaj să rişti o revoltă. Eşti angajat la o firmă privată unde ai pus suflet şi sudoare, dar conducerea îţi cunoaşte situaţia financiară şi profită de pe urma lipsei tale de reacţie.

Citește recenzia cărții


9. „Biblia pierdută“ de Igor Bergler

Igor Bergler - Biblia pierdută (coperta)Volumul are 550 de pagini, dar se citește ușor. Bergler s-a documentat pentru a scrie acest text, iar Internetul i-a fost o resursă inepuizabilă. Pe de altă parte, autorul a recunoscut că a scris cartea după rețetă, că a vrut să fie carte care să nu fie considerată „grea“, dar să fie apreciată drept „bună” și că și-ar dori faimă mondială și, de ce nu, o ecranizare (dar nu realizată în România, pentru că vrea un film cu buget mare). Sper însă ca Igor Bergler să aibă cititori avizați, pentru că eixstă riscul semidoctismului și al lipsei de modestie în cazul acestui tip de bestseller à la Dan Brown.

Pot reproșa acestui volum că prea este totul strălucitor și că prea tinde la desăvîrșire, uneori cu disperare. Fiecare personaj este remarcabil în felul lui, chiar și chelnerul din vagonul-restaurant din trenul spre Praga, care face rost de locuri instantaneu; nu mai zic de polițiștii, spionii, agenții și oamenii din umbră! Panoplia personajelor culminează cu membrii Consiliului, cei 12 oameni care conduc Terra fără ca nimeni să le știe identitatea.

Citește recenzia cărții


8. “Cinci plimbări prin cartier” de Gonçalo M. Tavares

cinci plimbari prin cartier copertaCartea este formată din texte scurte, unele dintre ele cu schițe, iar cele cinci capitole au tonuri și stiluri de scriere diferite. Dacă ar fi să decriptăm textul, plimbăreții prin cartier ar fi cîțiva autori preferați ai scriitorului: Paul Valéry, Henri Michaux, Bertolt Brecht, Italo Calvino.  Cît despre domnul Walser, ar putea fi vorba chiar de Tavares, dar vă las vouă plăcerea de a descoperi simbolurile din povestea casei perfecte din pădure.

Libertate de alegere

Era odată o librărie care vindea o singură carte. Se găseau acolo o sută de mii de exemplare numerotate ale aceleiași cărți. Ca în orice altă librărie, cumpărătorii stăteau mult timp, ezitând asupra numărului pe care să îl aleagă.

Citește recenzia cărții


7. “Cronică de Cotroceni” de Adriana Săftoiu

Este un volum structurat oarecum cronologic, dar autoarea nu ezită să intercaleze amintiri și citate din „Caietul albastru“, un fel de jurnal pe care l-a menținut cît a fost consiliera președintelui țării. În povestea ei, apar și alte personaje politice marcante, dar se insistă asupra unor figuri emblematice, precum Călin Popescu Tăriceanu și Elena Udrea. Activitatea de consilieră a Adrianei Săftoiu este disipată în această carte: uneori trebuie să ghicim dacă vorbele și faptele președintelui au venit din puțina lui minte sau din sfatul doamnei consiliere. Dar momentele în care fostul președinte a călcat în străchini sigur nu au fost create de ea.

Într-o vizită de o zi în Polonia – unde ne-a însoţit şi György Frunda, care privea cu o anumită îngăduinţă bustul şefei Cancelariei, aşezată în faţa lui în aeronava prezidenţială –, Traian Băsescu i-a sugerat, cât a putut de discret, să încerce ceva mai acoperit. Spaţiul era prea mic ca să nu fie auzită conversaţia. A mărturisit că nu are bagaj cu ea, fiind o vizită cu întoarcere în aceeaşi zi. Dar, odată ajunşi la sol, Elena a dispărut din delegaţie. A reapărut în clădirea unde avea loc acel summit pe tema drepturilor minorităţilor, cu bluza schimbată. Purta o helancă. Traian Băsescu nu s-a putut abţine: „Acum ai exagerat cu bluza asta de mănăstire“. Uneori aveau haz împreună.

Citește recenzia cărții


6. “Confesiunile unui cafegiu” de Gheorghe Florescu

Cartea a fost considerată o revelație la momentul apariției. Este vorba despre memoriile unui om care a lucrat zeci de ani în comunism ca gestionar al unui magazin de cafea, după ce a trecut pe la mai multe locuri de muncă din domeniul alimentației. Din această poziție, Florescu a profitat de sistem cît a putut, a primit și a oferit favoruri, a avut o viață îndestulată, a cunoscut o mulțime de oameni importanți – istorici, scriitori, actori, cîntăreți și muzicieni, securiști și membri ai forțelor de apărare a țării.

Astfel, în fiecare dimineață, indiferent cît de grea fusese noaptea, Nichita Stănescu își lua porția, 30 g de cafea măcinată și o sticlă de votcă Moskovskaia. Îl serveam direct din mașina de prăjit. Cînd maestrul avea musafiri, revenea uneori, însoțit de diverși colegi. Într-o zi a venit cu Marin Preda care întîmplător trecea pe-acolo, în drum spre cei doi băieți care locuiau pe strada Paleologu. Bineînțeles că atunci puneam de-o cafea „la botul calului“, prăjită și măcinată ad-hoc. Uneori discuția se prelungea […].”

Citește recenzia cărții


5. “Soumission” (“Supunere”) de Michel Houellebecq

Desigur, pare un viitor sumbru cel din 2022, în care președintele Franței este un musulman și guvernele din Marea Britanie, Germania, Belgia și Olanda sunt dominate de partide musulmane și în care Marocul este în UE și Algeria și Tunisia negociază pentru intrarea în UE. Dar, în controversata carte „Soumission”, Michel Houellebecq îmbracă totul într-o teorie destul de credibilă și bine fundamentată pe argumente de ordin istoric, politic și social (ficționale, desigur, dar pornind de la fapte reale).

En débouchant place d’Italie, je fus soudain envahi par la sensation que tout pouvait disparaître. Cette petite Noire aux cheveux bouclés, au cul moulé dans un jean, qui attendait le bus 21, pouvait disparaître ; elle allait certainement disparaître, ou du moins être sérieusement rééduquée. Sur le parvis devant le centre Italie 2 il y avait comme d’habitude des quêteurs, aujourd’hui c’était pour Greenpeace, eux aussi allaient disparaître, je clignai des yeux au moment où un jeune barbu châtain, aux cheveux mi-longs, s’approchait de moi avec son paquet de prospectus, et ce fut comme s’il avait disparu par anticipation, je passai devant lui sans le voir et m’engageai dans les portes vitrées qui conduisaient au niveau zéro de la galerie commerciale.

Citește recenzia cărții


4. “Go Set a Watchman” (“Du-te și pune un străjer”) de Harper Lee

Go Set a Watchman copertaAceastă carte evocă mîntuirea lui Jean Louise (Scout) din „Să ucizi o pasăre cîntătoare“. Ea nu mai este fetița de atunci. La 26 de ani, deschide ochii și începe să vadă lumea din jur. Cu ocazia celei de-a cincea vizite anuale în orașul ei natal, Maycomb, tînăra descoperă un alt tată în figura lui Atticus și are un șoc în ceea ce privește gîndirea ei despre societate și familia sa.

Blind, that’s what I am. I never opened my eyes. I never thought to look into people’s hearts, I looked only in their faces. Stone blind … Mr. Stone. Mr. Stone set a watchman in church yesterday. He should have provided me with one. I need a watchman to lead me around and declare what he seeth every hour on the hour. I need a watchman to tell me this is what a man says but this is what he means, to draw a line down the middle and say here is this justice and there is that justice and make me understand the difference. I need a watchman to go forth and proclaim to them all that twenty-six years is too long to play a joke on anybody, no matter how funny it is.

Citește recenzia cărții


3. „Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supraviețuitorilor” de Svetlana Aleksievici

Cartea scrisă timp de 20 de ani de Svetlana Aleksievici, laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2015, este dură, foarte dură pentru cei care n-au mai citit memorialistică despre război, închisoare, dictatură, lagăre și alte dezastrul-de-la-cernobil-svetlana-aleksievici-copertaatrocități ale omenirii. Volumul este plin de imagini descriptive extrem de realiste. Traumele, rănile, experiențele sunt descrise în detaliu. Iar toate aceste mărturisiri le fac martorii și participanții la dezastrul de la Cernobîl.

Dar eu privesc Cernobîlul ca începutul unei istorii noi, el nu este numai o cunoaștere, ci și o arheocunoaștere, pentru că omul a început să pună sub semnul întrebării vechile reprezentări despre sine și lume. Când vorbim despre trecut sau viitor, ne punem în aceste cuvinte reprezentările noastre despre timp, dar Cernobîl este, înainte de toate, o catastrofă a timpului. Radionuclizile aruncate deasupra pământului nostru o să trăiască cincizeci, o sută, două mii de ani. Și mai mult. Din punctul de vedere al vieții oamenilor, ele sunt veșnice. Și atunci ce putem pricepe? Oare stă în puterea noastră să înțelegem sau există un sens în acest lucru groaznic, necunoscut nouă?

Citește recenzia cărții


2. „Recolta“ de Jim Crace

Am mai citit „Casa molimei“ de același autor, apărută tot la ALL și am descoperit puncte comune în volumul de față: tot un univers rural, tot descrieri amănunțite, tot o clădire centrală, care parcă are suflet (acolo o casă în care erau izolați suspecții de molimă, aici conacul boierului Kent). Dar această lume fabricată aici de Crace este foarte bine pusă la punct, este un microunivers perfect: vreo 20 de case într-un sătuc uitat de lume din Anglia, cu un conaș local, o comunitate destul de închegată, ritualuri respectate de toți și cu o activitate agricolă constantă.

Așa că mă las cuprins de jale cît cobor dealul cu trifoi. Îmi pot permite să mă bălăcesc ca un porc în nămolul milei de sine pentru cîțiva pași. E în firea mea s-o fac. E în firea mea să-mi pară rău de mine și să mă simt mai bine cînd îmi îngădui această slăbiciune. Îi dau voie tristeții să-și urmeze drumul, iar pe urmă îmi ridic fruntea și, traversînd un nor de puf de scai stîrnit de o briză prea blîndă să o pot simți, mă silesc să văd pretutindeni ceea ce oamenii de la țară sunt născuți să vadă: prietenia tuturor lucrurilor. Cîmpurile noastre sunt pline de leacuri. Toate zilele se arată bune celor care iubesc să stea în aer liber.

Citește recenzia cărții


1. “A fost odată ca niciodată” de Andrew Nicoll

Romanul lui Andrew Nicoll este o fantezie modernă. În „A fost odată ca niciodată”, ni se oferă o poveste de dragoste deosebită, dintre un primar și secretara sa, în orășelul Punct, despre care nu s-ar putea ști exact unde se află. Descrierea orașului și a împrejurimilor este fără cusur și, deși nu sunt foarte multe personaje principale, cele care există sunt atît de bine conturate încît te vei atașa de ele în mod sigur pînă la finalul cărții. La urma urmei însă, este o poveste de dragoste, ce pare inițial banală. Și chiar este banală, dar povestea este spusă fermecător. Personajele se îndrăgostesc și se urăsc, se unesc și se despart, uneori chiar în condiții violente. Sunt oameni cărora le e teamă să sărute sau să spună „te iubesc“ și oameni care fac mărturisiri de iubire persoanelor nepotrivite și care ajung să-și regrete amarnic spusele.

Iată ce știu despre viață. Am învățat că în lumea asta nu există atât de multă iubire, încât să nu ne permitem s-o risipim. N-avem voie să irosim nici măcar un strop. Dacă avem norocul s-o găsim, oriunde am găsi-o, trebuie s-o păstrăm și să ne bucurăm de ea cât mai mult cu putință, pentru cât de mult timp putem, până la ultimul sărut…

Citește recenzia cărții

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.