(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 4 min)
Episodul 1
Un fenomen ciudat se întîmplă în ultimele zile: primesc e-mail-uri de la necunoscuţi, cu fişiere de text ataşate. Iată cîteva nume de expeditori:
- Aly Aly
- Alexy Mathe
- Niky Alex
- Roxxy
- Jointeru Pip
- Tavi
Unii dintre aceştia susţin că sunt studenţi ai mei şi că fişierul ataşat reprezintă tema. Alţii nu spun nimic, iar fişierele au denumirea din oficiu (New Microsoft Word Document sau New Text) dată de aplicaţia de editare. Culmea este că, la întîlnirile de la curs, unii studenţi susţin că lor le aparţin acele mesaje electronice.
Episodul 2
Îmi aduc aminte cu amuzament de momentul din anul trecut universitar, cînd mi-am dat seama cît de mult contează identitatea online, combinată cu prezenţa fizică.
Un student de la masterat a dorit să ofere facultăţii serviciile sale. Avea o firmă de web design de trei luni, înfiinţată alături de nişte prieteni, şi dorea să refacă site-ul facultăţii. Nu avea carte de vizită, firma nu avea un site, iar username-ul adresei sale de e-mail era yahu_sucks şi nişte cifre.
I-am explicat că sunt slabe şanse să-i fie acceptată propunerea dacă va merge la decan în audienţă cu mîinile în buzunare, îmbrăcat în blugii rupţi cu care era îmbrăcat atunci, mirosind a tutun şi cu gîtul ascuns de nişte imense căşti audio.
Sfaturi prieteneşti
Eşti student/ă şi proful ţi-a spus să-i trimiţi tema prin e-mail. Să presupunem că ţi-ai adus aminte de temă în timp util, ai şi făcut-o şi n-ai nevoie de scuzele de care vorbeam acum cîteva zile.
- Mergi în setările contului de e-mail şi pune-ţi numele întreg. Nu uita, prenumele se numeşte aşa pentru că stă în faţa numelui de familie. Schimbă-ţi username-ul ales în şcoala generală, deşi atunci ţi se părea amuzant.
- Nu-ţi scrie numele cu majuscule, ar însemna că eşti plin de tine şi nu e cazul la vîrsta asta.
- Nu-ţi scrie numele numai cu minuscule, ar însemna că n-ai încredere în tine.
- Foloseşte opţiunea Signature din setările contului de e-mail, ca să nu mai scrii de fiecare dată numele şi adresa blogului la sfîrşitul fiecărui mesaj.
- Scrie ceva în corpul mesajului. Poate fi „Am ataşat tema despre …”, eventual cu o formulă de adresare şi una de încheiere. Evită P. S.-urile, nu există aşa ceva în era digitală.
- Dă o denumire inteligibilă fişierului ataşat. Exemplu: „Ionescu_Ioana_tema1_ISMM.doc”. Proful are de colectat sute de documente, i-ar fi şi lui mai uşor să le recunoască.
- Verifică dacă ai ataşat fişierul.
- Nu cere confirmare de primire, pentru că nu vei primi aşa ceva. În cazul în care mesajul n-a ajuns, serverul îţi trimite un mesaj de eşec.
- Toate elementele de mai sus ajută la primirea mesajului în bune condiţii. Altfel, Spam-ul îţi va mînca temele, pentru că nici unui server de e-mail nu-i place să primească mesaje fără conţinut, de la persoane necunoscute, cu fişiere ataşate.
- Dacă vrei să fii 100% sigur de succes, trimite-ţi un e-mail cu toate setările făcute. Pune-te în locul profului şi dă-ţi o notă pe seriozitate.
Epilog
Culmea e că toate lucrurile de mai sus se învaţă în anul I, deşi ar trebui să facă parte din bagajul de cunoştinţe al nativului digital din secolul XXI. Trebuie explicate la facultate lucrurile care par evidente.
Nu-i nimic, le reamintim în anul al II-lea, le mai facem în anul al III-lea, le aprofundăm la masterat. Cînd obţii diploma, eşti sigur că poţi trăi liniştit: ştii să trimiţi un e-mail!
Precizare pentru eventualii comentatori: generalizarea din acest articol este intenţionată, pentru a crea un efect retoric şi pentru a atrage discuţii.
De acord, cu o singura exceptie : P.S-ul e util :) (Cred ca in cazul meu e vorba de o parazitare a scriiturii de mail de catre cea de blog, dar in P.S trec orice informatie care iese din tiparul mesajului initial. De exemplu, daca trimit un referat unui prof, in corpul mesajului ii voi da detaliile strict legate de referat. In P.S ii pot trasmite ca voi lipsi la cursul de vineri, de exemplu)
Ştiu despre P.S.-urile de pe blogul tău şi mi se pare că au un efect retoric bun. În e-mail, poţi oricînd interveni, nu mai eşti constrîns de foaia de hîrtie pe care scriai cu pixul. E-mail-ul poate fi încheiat oricînd şi mereu ai loc să adaugi detalii în corpul mesajului.
Interesant articolul, dar trebuie facuta o corectie, cu toate ca invata cum se scrie un e-mail in anul I, si li se reaminteste si in anii urmatori, in final multi tot nu stiu sa scrie un e-mail. Eu primesc si la ora actuala e-mail-uri, de la clienti, sau colaboratori, fara subiect sau cu un subiect care nu are legatura cu mesajul transmis (subiectul unui e-mail este foarte important, il ajuta pe primitor sa identifice mai usor mesajele), fara continut, si fara semnatura.
Chiar de curand am primit un e-mail de la cineva, care banuiesc ca se ocupa de administrarea unei aplicatii web pentru o societate de asigurari din Romania. Eu trimisesem un e-mail catre o persoana, reclamand o problema tehnica, primesc raspuns de la o alta persoana pe care nu o cunosc, si care folosea un adresa de gmail (nici o asociere cu respectiva companie), in care imi cerea informatii legate de acea aplicatie si contul folosit pentru conectarea la aceasta, la final se semna cu nume si prenume, uitand sa mentioneze in ce calitate imi cere aceste informatii. Si pot insira multe astfel de „balarii” pe care le primesc de la persoane de toate varstele, unii chiar cu functii importante de conducere, in cadrul unor companii mari, cu toate astea…
De ce sa nu primeasca niciodata confirmare? Imi pare rau, dar scuza cu „ar insemna sa trimita zeci de mail-uri” nu mi se mai pare buna!
Tocmai pentru ca traim in secolul XXI si profesorii sunt permanent mai bine pregatiti decat studentii, ar trebui sa fie capabili sa gaseasca o metoda prin care sa le raspunda tuturor studentilor fara sa depuna prea mult efort….mai ales cand e vorba de un raspuns simplu ca „am primit tema!”. Este, dincolo de toate, o dovada de respect pentru studenti…care, surpriza!, ar trebui respectati, macar din cand in cand!
In rest, sunt perfect de acord cu tine!:D
Cel mai distractiv este cand oamenii incep sa foloseasca prescutari care nu sunt considerate canon . Asa am primit un mail de la un fost coleg de an, prin anul II cred : omul condensase vreo sapte randuri de text in doua care sunau ceva in genul ”Fc cv pt pf de Etik ?”
Andreea, pentru că la curs va recita lista celor care au trimis. Asta presupune că studenţii trebuie să fie prezenţi la curs. Confirmarea asta e o motivaţie în plus să vină la ore.
Nu mi se pare, oricum, o abordare profesionista. Studentii ar trebui altfel motivati sa vina la curs – cu lista ii atragi o data, dar daca nu ai ceva substantial si interesant de spus, studentul nu va mai reveni. Si nu cred ca lipsa de interes a studentilor se datoreaza doar unei lipse de responsabilitate sau vreunei repulsii fata de scoala. In strainatate, profesorii pun online continutul cursurilor si al prezentarilor PPT si, cu toate acestea, au amfiteatrele pline.
Cred ca greseala vine din faptul ca UNII profesori cred ca studentul este o fiara libertina pe care trebuie sa o lege de scaunul din amfiteatru cu lanturi grele, in loc sa il vada ca pe un interlocutor, un partener de discutii si dezbateri si procesul de invatare sa fie unul reciproc! Ideea nu este sa aduci, prin constrangeri, 200 de studenti la curs…ci sa ii inveti ceva pe cei 4-5 care vin de buna-voie.
Daca un curs este interesant, interactiv si aduce plus-valoare pentru audienta, cei 4-5 studenti care au venit prima data, vor deveni 20 a doua oara si asa mai departe!
Pe de alta parte, daca un student reuseste sa recupereze, prin consultarea bibliografiei, ceea ce pierde prin absentarea cursurilor, de ce ar trebui sa fie obligat sa participe la cursuri?
Nu sunt unul dintre cei care au ceva de spus la cursuri, eu mă bazez pe coerciţie, altfel ar fi sala goală.
Nu pun prezentările online pentru că sunt apoi plagiate, am trecut prin asta.
Se tinde către o cultură a oralităţii la generaţiile actuale: ele nu mai creează, nu sunt interesate de produse culturale fixate pe suporturi, de aceea nu-şi iau notiţe la cursuri. Dacă insist, se pare că unii dintre ei pot crea.
Cei care absentează nu se pricep să recupereze singuri. Se informează incomplet de la colegii lor, nu ştiu să caute online sau pur şi simplu mă pun în oală cu profesorii care-i iartă creştineşte.
Eu cred ca, din moment ce studentii tai sunt incapabili sa recupereze singuri ce li se spune la cursuri, ai ceva de spus! Si daca simplul fapt ca explici lucruri pe care singuri nu le-ar intelege nu ii motiveaza sa vina sa te asculte, atunci ar trebui sa gasesti o metoda de evaluare care sa nu le permita sa treaca examenul! Studentii trebuie sa inteleaga ca, daca unii profesori ii iarta crestineste, ei bine, angajatorii nu prea sunt buni crestini!
Ma gandesc totusi ca examenele grila nu sunt o forma buna de evaluare…as pleda oricand pentru examene ORALE – the same old face-to-face for 15 minutes!
Pot termina facultatea toţi, pentru că statul le oferă: sesiune normală, restanţe, reexaminări, sesiune specială, îngheţarea anului, transferuri, echivalări.
N-am examene grilă, toate sunt practice.
Se pare că angajatorii nu sunt deranjaţi, au nevoie de masă de manevră.
Nu, nu de aia termina toti facultatea, nu e vina statului, e vina profesorilor care iarta crestineste timp de 3 ani, ca sa realizeze, in final, ca 40% dintre studenti nici n-ar fi meritat sa intre in licenta!
In Belgia sunt 2 sesiuni de restante pe an, 3 sanse de a lua licenta pe an (ca sa nu mai vorbim de sesiuni speciale) si, cu toate astea, sunt sute de studenti care nu trec anul si ajung sa il repete chiar de doua ori – pana cand renunta de tot si se reprofileaza!
Eu cred că fiecare e-mail pe care îl redactezi e o semnătură a personalității tale. Mulți nu dau importanță acestui aspect, fie din grabă, fie pentru că pur și simplu nu-i interesează. Mi se pare foarte tristă situația pe care o descrieți dvs., mai ales că e vorba despre niște studenți ai unei facultăți de comunicare și relații publice, care ar trebui să știe cât de mult contează imaginea.
Poate că ar trebui introdusă o lecție de scris e-mail-uri în cursurile de „Multimedia” sau „PR”, deși nici asta n-ar garanta nimic. Referitor la P.S., guilty as charged. Și eu îl folosesc în e-mail-uri, pentru că am rămas cu nostalgia pixului pe foaia de hârtie.
O soluţie ar putea fi crearea unor „e-mailuri la uniformă” pentru studenţi. La Ştiinţe Politice aşa sunt. Toţi avem mail de genul nume.prenume@fspub.ro
Mi se pare o idee foarte bună şi din punctul de vedere al comunicării instituţionale, dă roade.
Mai nasol e atunci când se folosesc în alte scopuri aceste e-mailuri (asta intrând la capitolul „orice pădure cu uscăciunile ei”).
@#krossfire: poate ca trimisese email de pe telefon…
George, la partea cu PS-ul zic si eu ca nu trebuie eliminat complet. Ma rog, depinde si de scopul emailului. Daca spui in doua randuri ca ai trimis tema, PS-ul e pe langa. Dar daca ii intrebi pe cei de la vanzari, PR, marketing (nu de la noi), iti vor spune ca e o metoda excelenta de a atrage din nou atentia cititorului. Multi se pierd pe la jumate, scaneaza incheierea si semnatura si cum dau de literele magice redevin atenti.
Partea asta de eticheta a emailului ar trebui repetata la nesfarsit. Si ar trebui introdusa din liceu, daca nu chiar din scoala generala. Ca sa nu mai vina CV-uri de la vreo Suzy_Sexxy_1234! Sau sa vina, la cei care angajeaza animatoare in club… :D
Articolul tau mi-a adus aminte de o colega din facultate care s-a semnat pe foaia de examen cu un alt nume decat al ei. Dupa ce s-a facut o adevarata ancheta ca sa se stabileasca a cui este nota (foarte buna de altfel!) si s-a si aflat, explicatia ei a fost ca i se pare ca numele acela o reprezinta mai bine ca persoana decat cel real- care figura in toate actele si in catalogul facultatii. :))
Alina, atunci PR-iştii ar putea veni la cursul de Scriitură pentru mediile digitale de la masterat, ca să fie iniţiaţi în tainele „cîrligelor” din texte şi ale formulelor de legătură („mai mult decît atît”, „dar asta nu e tot” etc.).
Ruxandra, s-a discutat despre un asemenea caz la consiliu şi mie mi-a picat faţa şi am sugerat terapie. Nu ştiu dacă este vorba despre aceeaşi persoană, dar mi-ar plăcea să aflu că acum este în regulă.
S-ar putea face o contragere in cazul punctelor 2 si 3.
Bogdan, deci se cere un codicil.
George, chiar crezi tu ca nu le-au incercat si pe astea? :D Tot text e, tot la scanat rapid intra :) Daca nu pui bold pe ce e important, titluri, liste si alte minunatii (care sincer de cele mai multe ori tot aiurea se vad ca asa vrea clientul de email, sau dispar daca formatul e un txt simplu), tot pierdut ramane mesajul tau dragut. Trist, dar adevarat, ce ti-e si cu attention spanu’ asta! :)
Sandy : E posibil, dar tot nu e o scuza. Sa zicem ca la vremea respectiva era, dar cum acum sunt tone de telefoane cu ditamai touchscreenul/tastatura QWERTY, nu prea mai inteleg prescurtarile :P
George Hari, Ruxandra : Pai chiar cred ca era nevoie de terapie daca era vorba de alt nume. Am mai vazut oameni care intr-un puseu de teribilism semnau cu pseudonime, dar aia e altceva.
Foarte util articolul, mi-a placut. Si mai cred ca e util, daca observi ca-s atatia studenti care au probleme la acest capitol, sa le explici lucrurile astea si la curs, timp de 5 minute la inceputul orei sau cand explici cerintele pentru tema. Cum ne-a facut noua Romina la un moment dat teoria redactarii referatului si am tinut-o minte toata viata.
Ceea ce imi permit sa subliniez e ca ea ne-a facut teoria cu pricina cu deschidere, nu facand misto superior de studenti si ingrozindu-se de cateva referate primite aiurea. Pur si simplu a observat ca avem nevoie sa ne mai invete ceva si a facut-o.
Articolul tau nu e un misto la adresa acestor studenti, ba e chiar educativ si pe un ton ok, da’-mi aduc aminte de tonul tau de la cursurile cu noi si de asta imi permit sa fac mentiunea.
Sunt de acord cu majoritatea punctelor, cu exceptia confirmarilor care mi se par foarte utile si normale din partea unui profesor. Minimul de bun simt si respect pentru un student poate fi atins in 10-20 de secunde cat dureaza sa spui „am primit”. Nu e necesar mai mult si ma indoiesc ca va afecta in vreun fel prezenta studentilor la curs. Aici in Finlanda au timp sa o faca, sa avem pardon.
P.S.(da, si mie imi plac): ideea cu mail-uri standardizate pe server-ul facultatii mi se pare o idee foarte buna si aici o folosesc cu foarte mare succes. E de folos mai ales daca adresa are un format fix de genul prenume.nume@server.ro fiindca e foarte usor sa trimiti un mail vreunui coleg sau profesor in cazul in care nu il poti gasi listat pe site-ul facultatii.
Caută-mi şi mie în Finlanda un prof care vrea să facă schimb de locuri cu mine pentru un semestru măcar, să văd şi eu cum e. Promit să răspund acolo tuturor studenţilor şi promit să fac educaţie UE pe bani UE. Fac cinste cu o conversaţie inteligentă şi un spălat pe jos în facultatea respectivă.
Ar fi frumos, ce-i drept, dar nu banii UE aduc acele 20 de secunde de reply, singura mea doleanta din intreg postul dumneavoastra. Si legat de venitul pe aici, va urez succes, eu planuiesc sa ma intorc in cel mai scurt posibil dupa ce ma deporteaza. Nu or fi finlandezii prea mandri de tara lor si poate prea modesti (naiba stie de ce), dar cred ca nici ei nu si-ar prinde de bunavoie urechile in sistemul de invatamant romanesc :))
P.S.: Aici e de ciclofili cu siguranta, am auzit recent ca au aproape 20,000 de km de piste de bicicleta doar in zona metropolitana Helsinki.
Nu mă convingi decît dacă mă trimiţi acolo şi aduci un prof aici. Propun grade universitare identice, salariul meu aici pentru el şi salariul lui acolo pentru mine. Altfel nu cred, orice ai zice. Nu e aşa de greu, ţine de norocul de a te fi născut în locul potrivit, cum zice maneaua aia hip-hop.
1. Pe cind incepea anul univ. 2010-2011, la un FB post de-al tau sau de-al FJSC-ului, o serie de fete cu nume gen Alina Alinaa, Aly Aly (4 persoane diferite) au comentat. Una dintre ele s-a luat de alta pe tema… simplitatii numelui. Erau toate in aceeasi galeata.
5. Exista PS in era digitala, i se spune LATER EDIT:)
9. Spam-ul maninca tema, in era digitala, asa cum pisica minca tema in era analogica?
@Andreea daca vrei confirmare de primire, fa-ti un cont pe Gmail, au de curand optiunea de a vedea daca un mail a fost citit. si adresa aceea o folosesti doar ca sa iti trimiti temele.
se poate si mai rau ! Una din colege o exaspera pe profa de licenta, trimitandu-i mailuri in care, in titlu, scria intreg subiectu` mailului. In loc de „nelamurire”, ea scria „doamna profesoara,va rog sa imi spuneti daca e bine pagina x din lucrarea de licenta,va multumesc,o zi buna”…si nu o data.. si nu de doua ori… pana cand profa i-a facut observatie la curs. post-factum,am inteles ca intra cineva in contul ei si trimitea mailuri catre profa,pt ca ea tot nu intelesese unde-i greseala :)