DEZVĂLUIRI Ce fac profesorii cînd nu sunt văzuţi de studenţi 12

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 5 min)

Nu vorbesc despre momentele cînd merg la toaletă, ca tot omul, ci de ceva mult mai grav. Dar înainte de dezvăluirea practicilor reprobabile, să trecem în revistă cîteva mituri.

Mituri urbane despre profesori

1. Profesorii nu muncesc destul. Au vreo 4 ore la facultate într-o zi şi o tulesc acasă. Ba au şi unele zile în care nu au ore!
2. Profesorii au concediu timp de două luni. Ei pleacă în vacanţă cînd pleacă şi studenţii vara şi se întorc la toamnă la ore.
3. Profesorii fac meditaţii, deci e normal să aibă salariile mici.
4. Profesorii sunt profesori, indiferent dacă în faţa numelui lor sunt prescurtări precum asist. univ, drd. sau dr. sau, mai grav, lect. şi conf.

Nu am cum să spun altfel, aşa că voi fi direct: ceea ce fac profesorii în afara orelor de curs nu e normal! Ei fac parte dintr-o breaslă ciudată, pentru care programul de lucru nu este zilnic de la 8 la 17. Este strigător la cer faptul că ei nu dau la baros la uzină în fiecare zi, să vadă ce înseamnă muncă adevărată. Partea proastă este că, atunci cînd ajung acasă, nu se uită numai la televizor, ca orice om normal, pentru ca apoi să pună cornul în pernă şi să o ia a doua zi de la capăt.

Lucruri pe care le fac profesorii pe ascuns

• Îşi pregătesc cursul de a doua zi. Ciudat, dar se pare că notiţele de curs, prezentarea video, studiile de caz etc. nu vin din cer nici măcat invocate, deci trebuie create.
• Îşi reactualizează silabusurile. În loc să predea aceleaşi vechituri în fiecare an universitar, unii profesori vin cu lucruri noi periodic, în funcţie de ce a mai apărut nou în domeniu.
• Corectează lucrările studenţilor. Nici astea se pare că nu se corectează singure şi cică e necesar să stai minute bune pe fiecare lucrare, ca să o apreciezi printr-o notă cît mai obiectivă.
• Citesc cărţi/scriu cărţi. Pe acelaşi calapod, nu toţi profii plagiază, unii mai şi scriu, ca să aibă studenţii de unde plagia.
• Completează formulare. Cîteva exemple de documente: fişa disciplinei, silabusul pe format european, declaraţia de avere şi de interese, fişa de autoevaluare academică.
• Se pregătesc pentru concursuri didactice. Ca să avansezi, trebuie să dai examen, iar pentru asta trebuie să te pregăteşti. Tot aici ar intra şi examenele de la doctorat, care presupun redactarea unor referate ştiinţifice, susţinerea unor prezentări, pregătirea unei teze.
• Au activităţi extracuriculare. Adică fac site-uri pentru facultate sau le întreţin pe alea existente, moderează pe forum, pun anunţuri pe fluxul de ştiri, fac afişe, pliante şi broşuri, montaje video, unii fac contabilitate, caută sponsori pentru facultate, încheie acorduri de cooperare etc.
• Răspund e-mail-urilor studenţilor care au trimis temele după deadline. Viaţa continuă şi după cursuri, studenţii sunt mînioşi nevoie-mare şi trebuie liniştiţi prin mesaje electronice privind temele de curs, cerinţele, sistemul de credite, bursele, starea vremii din ziua de 1 decembrie etc.

Profesorii au puteri supranaturale

Ei predau, se pregătesc pentru cursuri, avansează în grad, îşi iau doctoratul, scriu cărţi şi creează tot felul de lucruri, dar tot au timp şi de o viaţă cît de cît personală, deşi ea pare lame în ochii multor studenţi ai lor. Paradoxal, unii dintre ei mănîncă, dorm, se distrează, se îndrăgostesc, se căsătoresc, plîng, sunt trişti sau exaltaţi, merg la cumpărături şi la cinema ş.a.m.d.

Profesorul de universitate nu pleacă în concediu o dată cu studenţii. La sfîrşitul semestrului, există examenele de licenţă şi admitere, proceduri administrative şi activităţi ştiinţifice precum sesiuni, stagii de cercetare sau finalizarea unor proiecte finanţate. Concediul profesorului de facultate este între sfîrşitul lui iulie şi sfîrşitul lui august. La începutul lui septembrie, îl găseşti la restanţe, reexaminări, admiteri la masterat, sesiuni speciale. Totul spre binele studenţilor care urmează să treacă în noul an universitar, al candidaţilor care vor să intre, al absolvenţilor care vor diploma.

Pare greu de crezut, dar nu toţi profesorii fac meditaţii, deşi cam toţi meditează dacă mai merită să rămînă la catedră sau nu. De cele mai multe ori ei rămîn, pentru că le rămîne o recompensă constantă: chipurile studenţilor cînd pare că au învăţat ceva nou, mulţumirile lor de peste ani, micile schimbări pe care le fac în această societate românească împuţită. Uneori le rămîne în minte ura studenţilor lor, dar şi asta este uitată treptat.

Patetici, profesorii ăştia care-şi permit să mai şi muncească îşi merită soarta de paria ai societăţii.