(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
1 decembrie este o zi în care sunt mîndru că sunt om şi că sunt înconjurat pe planetă de miliarde de oameni, mai buni sau mai răi.
Sunt mîndru pentru că semenii mei pot construi, cînd vor, mii de case în cîteva zile pentru cei care au nevoie după un dezastru natural. Îmi e ruşine însă că, deşi există cît de cît un tratament pentru teribila SIDA, el este foarte scump pentru majoritatea celor infectaţi.
Sunt mîndru pentru că semenii mei sunt capabili să creeze tehnologii extraordinare, care ne ajută să comunicăm mai uşor. Îmi e ruşine însă că unii oameni tot nu ştiu cum se transmite SIDA.
Sunt mîndru pentru că putem alerga foarte repede, putem sări foarte sus, putem ridica greutăţi enorme. Îmi e ruşine că unii semeni îi blamează şi-i marginalizează pe cei afectaţi de HIV-SIDA.
Sunt mîndru pentru că avem mijloace de transport ultrarapide şi tot mai confortabile. Îmi e ruşine că semenii mei (inclusiv eu) nu-şi amintesc de SIDA decît de 1 decembrie sau niciodată.
Educaţia duce la schimbare. Poate ar trebui să ne amintim şi de alte lucruri de 1 decembrie, nu numai de mîncarea oferită gratuit de primari, spectacolele din piaţă şi programul special de la posturile de televiziune.