Noulimba lui 2010: spre dezastrul limbii române, înainte! 12

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 8 min)

Am mai spus treaba asta şi cu alte ocazii: nu am date ştiinţifice, dar parcă în nici o ţară din Europa nu a pătruns atît de mult engleza în limba oficială şi nu a siluit-o prin faţă şi prin spate ca în România. Stăm pe spate şi ne lăsăm violaţi pînă în rărunchi de o engleză stîlcită. Împrumutăm cuvinte din limba lui Uncle Sam chiar şi în situaţiile cînd nu avem nevoie de ele, cînd în limba română există cuvinte pentru a desemna acele lucruri.

Hai să vă introduc în subiect (adică să vă prezint tema acestui text)

Justificarea pentru amestecul pe care-l folosim zilnic în comunicarea scrisă şi orală este că acele cuvinte din engleză „sună mai bine”. Da, pentru unii locaţie sună mai bine decît loc, chiar dacă nu înseamnă acelaşi lucru. Acum totul e vintage, nu mai e de colecţie. Acum ne îmbrăcăm stylish cînd e o ocazie specială, nu cu stil. În perioada sărbătorilor de iarnă ne-am simţit Craciunish, nu am simţit spiritul Crăciunului.

Best of-urile anului (sau best offurile , cum ar scrie unii) sunt:

Locaţie – se poate folosi la orice: cînd îţi schimbi locul pe scaun, cînd ai găsit un loc bun pentru a-ţi instala cortul, pentru a desemna zona în care locuieşti, pentru a spune unde ţi-ai lăsat ochelarii în casă.

Care – chiar, ştiaţi că pe vremuri chiar se folosea pe care la acuzativ? Acum, de la preşedintele ţării pînă la Răzvan Theodorescu şi Boc, toţi oamenii de vază folosesc „care” în loc de „pe care”.

Studioşilor le recomand să citească tendinţele din romglish pe 2010 şi noile intrări în noulimbă pe 2010, în afară de exemplele de mai jos.

New entries în 2010 (adică intrări noi, în afară de intrările vechi)

Săraci lipiţi

O expresie favorită a presei analfabete din România. Lipseşte cuvîntul „pămîntului”, pentru că expresia completă este „sărac lipit-pămîntului”, adică „foarte sărac”. Asta-mi aduce aminte de celebrul „flagrant”, căruia îi lipseşte substantivul „delict” din expresia „flagrant delict”.

Înalta curte

Atît auzi la televizor, nu „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie” sau de ce tip o mai fi ea. În varianta „Înalta Curte”, parcă-mi sună otomană treaba. Şi atunci, ce legătură are instituţia cu aplicarea dreptăţii, că eu ştiam că pe vremuri se ocupa cu strînsul birurilor şi cu atacurile asupra oştilor românilor?!

Tratează eficace

Nu, dragi publicitarişti sau ce alte nume mai aveţi voi, se spune „eficient”. E o subtilitate uşor de înţeles chiar şi de către un copywriter începător: „eficace” este adjectiv, „eficient” este adverb. Deci, poţi spune „pastă de dinţi eficace”, dar „tratează eficient cariile”.

Licenţieri

Nu-mi spuneţi că n-aţi auzit de aşa ceva în presă! Eu am auzit din greu cuvîntul în perioada cînd s-au tot dat afară angajaţi de la firme de stat. Înseamnă demisii, dragii moşului! Problema apare cînd termini facultatea: îţi iei licenţa sau eşti licenţiat de comisie şi dat afară în şuturi?

Excluziune

Vine de la exclusion, înseamnă excludere. Da, mie îmi sună chinuit, dar hipster-ilor le sună muzical. Nu ştiu dacă are legătură cu ocluziunea, dar mult mi-ar mai plăcea ca unii dintre cei care folosesc cuvîntul amintit să mai tacă din gură!

Roni

Nu e un nume de persoană, este cică moneda noastră naţională, la plural. E firesc, în fond dolarilor americani le spunem uşdi, lirelor britanice le spune gebepei şi celor turceşti tryuri. Eu ştiam că moneda naţioanlă este leul, la plural lei, cu simbolul internaţional RON, dar oi fi eu prea izolat de lume.

Orice reclamaţie ulterioară nu va fi luată în considerare
Toţi cei care mă cunosc nu pot să mă înţeleagă
Orice fel de salam nu este salamul săsesc de la Cristim

Strămoşii noştri aveau o atitudine în general optimistă. De acest motiv, cînd voiau să nege ceva, păi negau de două ori, ca să fie sigur interlocutorul că este vorba despre o negaţie. Deci corect este: „Nici o reclamaţie ulterioară nu va fi luată în considerare”, „Nici unul dintre cei care mă cunosc nu pot să mă înţeleagă”, „Nu orice fel de salam este salamul săsesc de la Cristim”.

A face vorbire

Ce să mai, decît să o faci, mai bine o vorbeşti. Nu m-ar mira să aud în curînd „lasă-mă pe mine să fac vorbirea”, din englezescul „let me do the talking” sau „toată această vorbire” de la „all this talking”. Anglo-saxonii ăştia sunt mai laconici, pentru că se grăbesc, au mai mult de lucru decît românii. Noi suntem mai molcomi.

A pretinde

Cînd Elvis cînta „The pretender”, nu se referea la nici o reclamaţie, ci la un om prefăcut, unul care poate avea mai multe feţe. Să nu ne fie frică de neaoşul „a se preface”, traducerea lui „to pretind”. Exemplu: El pretinde jumătate din avere nu este acelaşi lucru cu El se preface că este bucuros.

What to do, what to do (adică ce ne facem, fetelor?)

Limba română se înscrie pe lista lucrurilor dispreţuite în ţara noastră, alături de politeţe, deontologie, educaţie etc.

1. Hai să nu ne mai chinuim atît să amestecăm două limbi şi să adoptăm una dintre ele. Eu propun să adoptăm limba engleză ca limbă oficială în România. Dar nu engleza britanică, pe aia nu o ştim şi nici nu sună bine. Îmi place engleza de baltă, cea cu I gotta , I wanna , baby şi spread .

2. Să nu mai aruncăm aiurea banii pe Academia Română şi pe tipărirea de dicţionare explicative şi ortografice. Se vede treaba că nu au nici o autoritate în rîndul românilor şi nu mai reflectă realitatea.

Partea bună este următoarea: cam în 5 ani, nu vom mai recunoaşte limba română, va exista un romglish atît de rafinat încît cred că vom adopta limbajul semnelor, va fi mai uşor să te exprimi astfel. Vom obosi mai repede, dar va merita: după limba dacă, limba română va fi a doua pe care o îngropăm pe aceste meleaguri.

Cum ar spune un student de-ai mei: „Dacă ne înţelegem oricum, de ce e important să vorbim corect româneşte?”

Hai Maria Crăciun şi un Happy An Nou, my dears! See you later!

Pe aceeaşi temă: Olimpiada greşelilor de limba română de la posturile de televiziune