(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Aşa am învăţat în anul I de facultate că se numeşte fenomenul prin care trăieşti anumite experienţe prin intermediul altora. În societatea modernă, funcţia asta e îndeplinită de mass-media. Deci, de aia citesc reviste despre vedete, pentru că vreau să pară că şi eu trăiesc acele experienţe, oricît de imorale sau de şocante ar fi ele. De aia mă uit la telenovele, de aia îmi place scandalul. Mă deconectează, mă face să-mi ies din ritm, chiar şi doar la nivelul mentalului.
Dar ce ziceţi de noţiunea de fericire prin călătorie? Să trăieşti bucuria altora plecaţi în hălăduială sau să le savurezi poveştile pe care le spun ei după ce se întorc…
Aseară am privit cu aceste gînduri imaginile proiectate la evenimentul Prin vecini. Chiar şi doar scurtele relatări ale prezentatorilor care au călătorit acolo m-au făcut să mă gîndesc cum ar fi dacă aş face şi eu aşa ceva.
În ultima vreme, oameni stresaţi, obosiţi de ritmul strîmb al muncitului în ţara noastră, mi-au spus care le-ar fi soluţia: o călătorie. Apoi vin discuţii despre bani, siguranţă, oamenii pe care-i lasă în urmă aici etc. Cert e că se poate trăi acea bucurie sau acea fericire chiar şi direct, cu puţin curaj şi cu o doză sănătoasă de egoism.
Cei care călătoresc în locul nostru ar trebui admiraţi şi ar trebui să le mulţumim pentru că ne permit să visăm împreună cu ei.
de acord cu fenomenul – il simt din plin. insa i-as spune ‘fericirea prin procura de calatorie’.