Amintiri de la Vadul lui Vodă 4

(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 3 min)

Am povestit aici cum a fost vizita la Cricova, dar aceea a fost ultima fază a periplului meu prin Republica Moldova, unde am participat la Academia de Jurnalism Online şi Etica Presei, un program finanţat de Consiliul Europei.

A fost un program cu zeci de cursanţi şi traineri din România, Moldova, Marea Britanie şi SUA. I-am învăţat pe studenţii acceptaţi la training cum se face montaj video, cum să se ferească de manipularea prin imagine, cum să citeze corect sursele materialelor multimedia etc.

N-am plecat la drum cu prejudecăţi. Am trecut de faza în care cred tot ce transmite mass-media despre Republica Moldova şi locuitorii ei. Pe de altă parte, nici nu mă aşteptam să devin specialist în societatea moldovenească de dincolo de Prut în doar cîteva zile.

Partea cea mai interesantă însă este că am descoperit acolo nişte tineri senzaţionali. În România, mi s-a mai întîmplat asta pe la începutul carierei mele de cadavru didactic la FJSC, prin anii 1999 – 2005, cînd puteam găsi studenţi pe care să mă bazez.

Aceşti tineri moldoveni nu s-au plîns de muncă, nu şi-au pierdut entuziasmul pe parcurs, au fost conştiincioşi şi ne-au cerut ajutorul constant. Evident, au fost şi momente critice, cînd una le ceream şi ei alta făceau, dar produsele finale au ieşit destul de bine. I-am burduşit cu o tonă de cunoştinţe în perioada petrecută la pensiunea Odiseu de la Vadul lui Vodă şi au rezistat.

Îmi amintesc cu plăcere serile de acolo, cînd bancurile duceau la discuţii serioase pentru nişte tineri de 18, 19 sau 20 de ani. Mi-a făcut plăcere să le ascult poveştile profesionale în graiul celebru şi cred că şi ei au fost interesaţi de istorisirile mele din România anilor 90.

Am colaborat excelent cu ceilalţi traineri, parcă niciodată nu am fost atît de sincronizat cu partenerii dintr-un program de training. Poate asta s-a datorat şi atmosferei relaxate de la Vadul lui Vodă sau faptului că făceam cu toţii ceea ce ne plăcea. Organizatorii ne-au cerut constant feedback şi pentru mine parcă a fost o vacanţă pentru care voi fi şi plătit.

Sper să mă reîntîlnesc cu unii dintre cursanţi în Bucureşti, pentru că mulţi dintre ei vor să facă jurnalism. Mi-ar plăcea ca şi ei să urmeze traseul altor basarabeni care au studiat aici, pentru că sunt nişte tineri inteligenţi, de care ar avea nevoie şi România, nu numai Rep. Moldova.