(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Povesteam zilele trecute despre faptul că pun o simplă întrebare celor care vor să se Friend-uiască cu mine pe Facebook. Astfel am aflat că și alți utilizatori folosesc această metodă, iar alții au fost inspirați de articolașul meu și vor face același lucru.
O altă obsesie a mea este să nu vorbesc urît atunci cînd scriu un text ce va fi publicat. Dacă e-mail-ul are o caracteristică puternică de comunicare privată, blogul, Twitter-ul și Facebook-ul parcă au un public ceva mai larg. De altfel, cei care mă cunosc și-au dat seama că eu nu prea știu să înjur. De obicei, cu un fir-ar se rezolvă tensiunea interioară. Și un „naibii” mai zic dacă trebuie. În cazuri extreme, mai zic cîte o vorbă dulceagă, din ce-am mai auzit și eu prin Capitală.
Așa cum nu-mi place să înjur în public, tot așa nu-mi place să citesc cuvinte vulgare. Obiceiul meu prost este să elimin din rețea sau să blochez sau cine știe ce altă metodă o mai fi pe oricine tastează ceva cu „p”, cu „f”, cu „m” sau combinații între cuvintele „mamă”, „cimitir”, „morți” ș.a.m.d. Nici abrevierile de tip „plm” nu mă încîntă. În schimb, un [abbr title=”dubluVî Tî Fî”]WTF[/abbr] parcă nu e de aruncat.
Foarte rar această decizie este definitivă. Dacă e Unfollow, dau Follow peste cîteva săptămîni sau luni aceleiași persoane, dacă reîncepe să spună lucruri interesante. Pe Facebook, mă dezabonez de la Update-urile persoanei sau, dacă persistă, rezolv cu Unfriend. În acest caz, mai rar cer reFriend-uirea.
Înainte mai atrăgeam atenția persoanelor respective, dar am încetat să mai fac asta. Însă dau explicații, la cerere, cu mare plăcere.
[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]Probabil sunt un bărbat neterminat dacă nu înjur. Parcă nu mă comport ca băieții. Poate la pensie o să fac un curs de masculinizare, care să includă și metode eficiente de înjurat sau de vorbit vulgar în public. Pentru moment, mi se pare obositor și nici nu mă ajută în viața de zi cu zi. Sper să nu vă supărați pe mine că nu-mi plac oamenii care vorbesc vulgar și care înjură în public… Promit să mă schimb.
Eu de cativa ani sunt pe injuraturi creative. Daca cineva ma irita suficient cat sa-l injur, ii dau cu viezuri, zeitati obscure si actiuni care sfideaza limitele imaginatiei. Daca nu intelege, macar sa ramana pe ganduri :P
Oare am facut „cursul de masculinizare” cand eram in intervalul [o, – ∞]? :)
Bag seama ca ma descurc in situatii de criza, dar sustin injuraturile in intimitatea căminului nostru!