Admiterea mea din 1994 14


(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 6 min)

Acum cîteva zile, Alex mi-a dat ideea de a scrie pe larg despre cum era admiterea la FJSC în 1994. Nu scriu asta din vreun puseu de infatuare sau din dorința de a arăta că “pe timpul meu era mai bine”, nici pentru a lărgi decalajul dintre generații, ci pur și simplu de dragul cronicii, pentru a fixa și această amintire aici.

Trebuie să precizez că atunci situația în țară era foarte diferită de cea de acum. Piața muncii pentru jurnaliști începea să se solidifice, erau multe oportunități. Internetul era o necunoscută pentru universități, bibliotecile facultăților erau pline toată ziua, cărțile în limbi străine erau o raritate.

FJSC încă se baza pe moștenirea de cunoștințe din liceu a candidaților, așa că subiectele erau inspirate din operele literare studiate în liceu. Examenul de creativitate și expresivitate conținea însă și un subiect liber. Partea interesantă atunci era că ni se cereau competențe de bază jurnalistice. Adică aveam de făcut știre, reportaj, interviu, inspirate din creațiile literare. Pe parcurs, s-a abandonat acest sistem.

Am fost la admitere o săptămînă. Parcă mă duceam la serviciu. Mă pregătisem cam jumătate de an singur. Am citit broșura de admitere cu atenție, am rezolvat toate subiectele din anii trecuți, am citit ziarele, am recitit operele literare din liceu, am tocit la gramatică. Toate astea în paralel cu pregătirea pentru bacalaureat (am făcut filologie-istorie).

Probele de admitere

1. Limba străină (probă eliminatorie orală). Am ales franceza, pentru că o studiasem 8 ani. Nu mai țin minte ce subiecte au fost, dar știu că m-am descurcat bine. A fost o mișcare inteligentă din partea mea să aleg franceza, pentru că au fost mai puțini candidați, deci cei din comisie erau relați și deschiși. Numai cine trecea de această probă mergea mai departe. Se nota cu admis/respins. Admis.

2. Creativitate și expresivitate (probă eliminatorie orală). Era asemănătoare probei scrise, dar aveai la dispoziție timp de gîndire în sală, apoi răspundeai prin viu grai în fața comisiei. Primeai două subiecte – narațiune și argumentare sau portret și argumentare. La argumentare, am fost întrebat de ce aș vrea să devin jurnalist. Printre argumentele aduse, am folosit și “jurnalistul este istoricul prezentului”, o filosofie pe care o citisem undeva cînd mă pregăteam pentru examen. Admis.

3. Creativitate și expresivitate (probă scrisă notată). Erau trei subiecte, inspirate din operele literare din liceu. Unul dintre ele știu că a fost să fac un reportaj din poiana lui Iocan, cînd Ilie Moromete le citește consătenilor ziarul. Portretul se referea la Dinu Păturică, care tocmai ajungea la Andronache Tuzluc. Eu eram în casa boierului și-l vedeam pe Păturică prima oară. Trebuia să-l caracterizez ca și cum nu aș fi cunoscut comportamentul lui ulterior din carte. Destul de greu.

4. Limba română (probă scrisă notată). Adică tot ce însemna asta: gramatică, morfologie și sintaxă, stil etc. Am avut de împărțit fraze în propoziții, de analizat părți de vorbire, de dat sinonime, antonime, de corectat text, de sugerat modificări de stil ș.am.d.

5. Cultură generală (probă scrisă notată). Componenta de cultură generală însemna un set de întrebări din: istorie, geografie, economie, filosofie. Și acum parcă mă bîntuie subiectul în care trebuia să enumăr principalele magistrale petroliere din lume.

Schimbări

Cred că asta a fost tot. Nu mai țin minte nota cu care am intrat, era în jur de 7. Nu ea conta, ci faptul că intrasem, că eram unul din cei 60 admiși. Nu existau locuri cu taxă, nici învățămînt la distanță. Nu erau sesiuni extraordinare de examene, nu se negociau paginile din bibliografie pentru licență, nu exista clemență cînd ratam un deadline. Au fost patru ani grei (pentru Petrișor Obae au fost cinci, pentru că el era la colegiu, acesta s-a desființat, s-a transferat la facultate și a fost obligat să repete un an), dar buni, am muncit cu toții destul de mult să terminăm cu bine.

Treptat, examenul de admitere s-a relaxat. Azi este o singură probă scrisă, care conține creativitate și expresivitate și o brumă de limbă română. Sunt sute de locuri la buget, la taxă, la ID, masterat și doctorat. Piața muncii este închisă, nu se mai angajează. Companiile vor voluntariate și stagii. Se vorbește tot mai prost limba română. După proteste însă totul va fi mult mai bine.

Partea bună era că aveam colegi vii: amuzanți, deștepți, sclipitori unii. Îmi amintesc cu drag de timpul petrecut cu colegii din grupă, la cantină, în parc, la cîte o terasă sau pe la vreunul dintre noi acasă. Ne făceam temele în grup, discutam destul de mult cînd ne întîlneam la facultate, aveam conversații interesante cu unii profesori în afara cursurilor. Îmi voi aminti mereu zîmbind de: Petrișor Obae și Melania Ulici, Cătălin Oprișan, Mădălina Paxaman, Ioana Ilea, Raluca Negulescu, Issabela și alții. Chiar și de Valeriu Turcan :-).


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

14 gânduri despre “Admiterea mea din 1994