(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 2 min)
Pisica mea are o personalitate molatică. Dacă nu ești atent, o confunzi cu preșul mițos pe care-l găsim în unele case. Uneori îi este atît de lene încît nici nu întoarce capul cînd intră cineva pe ușă. Știe că nu e nici o surpriză.
Pisica mea este atît de mofturoasă încît pur și simplu nu mănîncă dacă nu-i place ce miroase în farfurie. Ca să înțelegeți mai bine, mie mi se face uneori poftă cînd îi văd mîncarea de la plic în bol, dar ea nu se sinchisește.
Pisicii mele îi place să fie mîngîiată. Nu o deranjează masajul, dacă se poate cu două mîini, dar nici la patru mîini nu protestează. Nu se enervează cam niciodată. Singura chestie care nu-i convine este să o ameninți cu palma deschisă asemeni unei labe de animal sălbatic. Atunci se comprimă, își dă urechile pe spate și-și arată colții. Se strînge ca un arc și sare la gheare cînd nu te aștepți.
httpvh://www.youtube.com/watch?v=Kqon8lClAr4
Cu un Canon Legria HF M52, fratele meu a filmat-o puțin pe pisi cînd se relaxa pe canapea, după o zi grea de dormit. Am încercat să o anim cu trepidații, dar degeaba. De fapt i-au plăcut zgîlțîiturile, pentru că tot masaj e și ăla. Pare violent, dar vă asigur că nu e. Sper ca din montajul meu de mai sus se vede iubirea stăpînului unei pisici mutate prin zeci de case în viața ei.
Heeeeeey! E prea drăguță pisi pentru așa melodie…tipică realitatea tv pentru știrile lor „șoc și groază”