(Timp estimat pentru citirea acestui articol: 1 min)
Uneori afli despre prieteni uitați de mult. Alteori îți găsești rude unde nici nu te aștepți. Se mai întîmplă să afli că ai un copil… sau doi…
Eu am avut patru copii. De fapt, nu eu, ci Pisi (link spre Facebook). A născut trei fete și un băiat, acesta cu coada puțin strîmbă, de ziceam că are probleme la coloană. N-a fost așa, a fost sănătos și la fel erau și fetele blănoase. A durat ceva timp pînă să le ofer unor iubitori de pisici.
Și iată că, după mulți ani, aflu vești despre Pufișor, una dintre fetele lui Pisi. În 2005, Livia a luat-o din Bucureștii Noi și, după o ședere în Capitală, acum micuța locuiește cu stăpîna ei la Cluj-Napoca.
Seamănă fiica și mama?
Este aproape identică cu Pisi, dar pare puțin mai slabă (deh, tinerețea). Livia spune despre Pufișor că e leneșă și a schimbat destule case pînă acum, dar s-a acomodat (așa cum a făcut și pisica-mamă, pentru că și eu m-am tot mutat). Livia crede că animalele ne pot salva atunci cînd credem că trecem prin momente dificile.
[box type=”info” style=”rounded” border=”full”]Nu-i așa că o asemenea veste te poate emoționa?
E tare frumoasa Pufisor si seamana, intr-adevar, cu Pisi. Sigur, Kittulina are o privire blazata (sa-i spunem inteleapta?), dar se explica prin varsta ei respectabila. Voi transmite vestile cele bune tatalui pufos (si chiosparliu), sa vedem daca il vor impresiona.
Chiar de curînd mă uitam la poze cu Pisi de cînd era mică și la clipuri cu motanul chioșparliu cu care a făcut ea trebușoara. Erau amîndoi tineri…
Foarte simpatice si aproape identice!
Am avut acelasi soc cand am regasit un pui (mascul) al pisicii mele, pe care o aveam acum cativa ani si care intre timp a murit.
Cred ca animalele simt mai multe decat oamenii…